M-am
întrebat de multe ori ce se întâmplă în interiorul unui om atunci când se
îndrăgosteşte. Ceea ce se vede la exterior nu e decât o reflecţie mai pală a
exploziei dinăuntrul său. E curios cum noi nu ştim ce se petrece înăuntrul
nostru… ştim sigur că se petrece ceva atunci când deja doare prea tare pentru a
trece cu vederea şi atunci căutăm cu disperare un „medicament” care să ne
aline.
Cred
că omul se îndrăgosteşte de multe ori în viaţă şi dacă ar permite asta s-ar
putea îndrăgosti zilnic fără să caute motive speciale. În fiecare om coexistă
cele două principii: masculin şi feminin…Când te îndrăgosteşti de cineva în
realitate te îndrăgosteşti de acea parte din tine care până atunci nu a fost
pusă în lumină. Cel de lângă tine simte asta şi lui i se întâmplă acelaşi
lucru, asemenea unui dans în oglindă.
Tot
aşa te poţi îndrăgosti zilnic de lumina soarelui atunci când soarele a lipsit
multă vreme din viaţa ta, de o floare al cărei parfum stârneşte o senzualitate
de mult uitată, de un cântec care se înalţă asemenea unei săgeţi înspre cerul
inimii, de o atingere fină care îţi dă fiori, de zborul liniştit al unei păsări
sau chiar de o furtună pe timp de vară care îţi lasă prospeţimea după ea la
plecare.
Și nu
în ultimul rând, te îndrăgosteşti mereu de tine, astfel încât să devii un izvor
de iubire pentru ceilalţi, căci nu poţi dărui ceva ce nu ai.
A te
îndrăgosti înseamnă a te cuceri, a te lăsa cucerit, iar a iubi nu e altceva
decât a te preda, a te abandona, căci iubirea nu poate fi ţinută sub control. E
o iluzie să crezi că poţi controla iubirea, cel mult îţi poţi controla
emoţiile. Se pare că spre deosebire de lucrurile acestei lumi, iubirea nu îţi
dă prea multe variante…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu