Gândurile
asigură o sănătate iradiantă
În plan
intern, corpul fizic este asociat cu mintea; am putea chiar spune că el este
contrapartea minţii sau forma vizibilă, grosieră, a minţii subtile, invizibile. Dacă vă doare un dinte,
sau stomacul, sau urechea, mintea este imediat afectată. Ea nu mai gândeşte corect, devenind agitată, perturbată, deranjată.
Dacă, pe de altă parte, mintea este deprimată, nici corpul
nu poate funcţiona corect. În terminologia indiană, durerile ce
afectează corpul sunt numite
boli secundare sau VYADHI, în timp ce VASANAS‑urile sau dorinţele sunt considerate boli primare sau mentale, numite
ADHI.
Sănătatea minţii este mai importantă decât sănătatea fizică. Când mintea este
sănătoasă, corpul o va urma cu siguranţă. Dacă mintea este pură, dacă gândurile sunt
pure, veţi fi eliberaţi atât de bolile primare, cât şi de cele secundare. Sau,
cum spuneau cu înţelepciune latinii:
"Mens sana in corpore sano ‑ Minte sănătoasă în corp sănătos".
Gândurile dezvoltă personalitatea
Un gând
sublim elevează mintea şi purifică sufletul; un gând
rău excită mintea şi umple sufletul cu emoţii morbide şi
întunecate. Cei care au un control cât de mic asupra gândurilor şi vorbelor lor pot fi recunoscuţi imediat, prin faţa lor senină, calmă, frumoasă şi fermecătoare, prin vocea dulce şi liniştită, prin ochii stralucind de o lumină interioară.
Gâdurile afectează corpul
Orice gând,
emoţie
sau cuvânt produce o puternică vibraţie în fiecare celulă a corpului şi lasă acolo o puternică impresie. Cei care
cunosc metoda gândului opus (când ne vin gânduri rele sau deprimante, ele pot
fi anihilate gândind ferm o anumită perioadă de timp exact opusul lor) pot duce o viaţă armonioasă, de pace şi de putere. Gândul iubirii va neutraliza pe dată un gând de ură. Gândul curajului
este cel mai puternic antidot împotriva fricii.
Puterea gândului schimbă destinul
Unii oameni
ignoranţi îşi spun: "KARMA face totul.
Eu nu pot lupta cu destinul meu. Dacă aşa m‑am născut, de ce aş face vreun efort să mă schimb?". O asemenea
gândire fatalistă provoacă inerţie, stagnare şi
mizerie. Este cea mai perfectă neînţelegere a legii KARMEI. Un om inteligent nu va pune
asemenea întrebări stupide, nici nu
va aduce asemenea argumente anapoda. El îşi va lua destinul în mâini, schimbându‑şi
gândurile şi acţiunile.
Un vagabond
nu trebuie să rămână un vagabond pentru eterntate. Dacoit Ratnakar (care
avea să devină înţeleptul Valmiki), Jagai şi Madai, au fost vagabonzi de prim ordin , dar
ei s‑au
putut transforma într‑o singură viaţă. La fel, puteţi deveni un yoghin
sau un JNANI (un înţelept), vă puteţi croi destinul, vă puteţi determina exact
acea KARMA pe care o doriţi. Tot ce aveţi de făcut este să gândiţi corect, nobil,
iar apoi să acţionaţi în consecinţă. Puteţi astfel deveni un sfânt
sau un milionar, puteţi chiar atinge poziţia lui INDRA sau BRAHMA. Omul nu este o fiinţă neajutorată, ci una înzestrată cu liber arbitru. Depinde numai de el cum îl foloseşte.
Gândurile pot provoca dezordini
fiziologice
Orice
schimbare de gând provoacă vibraţii în corpul nostru
mental, iar când acestea sunt transmise corpului fizic ea determină o anumită activitate în
materia nervoasă a creierului, manifestată prin numeroase schimbări chimice si electrice.
Pasiunea
intensă, ura, gelozia amară menţinută timp îndelungat,
anxietatea, izbucnirile temperamentale, uzează sistemul distrugând celulele corpului şi provoacă boli ale inimii, ficatului, rinichilor, splinei şi stomacului.
Este demn
de reţinut că fiecare celulă a corpului creşte sau suferă, primeşte un impuls de viaţă sau de moarte, de la fiecare gând ce ne trece prin
minte, căci avem tendinţa să ne formăm exact în imaginea pe care o gândim cel mai mult.
Când mintea
este axată asupra unui anumit gând, ne branşăm asupra unei
anumite frecvenţe de vibraţie a materiei, care are tendinţa de a se repeta pe sine rezonând cu toate gândurile ce
vibrează la fel, şi de a
forma astfel un obicei, de a deveni automată. Corpul fizic nu
face decât să urmeze mintea,
imitându‑i schimbările. Puteţi observa cu uşurinţă că, atunci când vă concentraţi, ochii vă ramân ficşi
(tendinţă pe care o are
dealtfel, întregul corp).
Puterea gândului creează mediul
înconjurător
Se spune
adesea că omul este rezultatul forţelor exterioare ale
mediului. Acest lucru este fals, căci faptele
demonstrază contrariul. Mulţi dintre cei mai mari oameni s‑au născut în sărăcie şi în împrejurări adverse. Mulţi dintre cei născuţi în mizerie s‑au înălţat până la cel mai înalt statut social. Ei şi‑au câştigat faima
şi s‑au distins în politică, literatură sau artă. Ei au devenit
genii strălucitoare, luminând
umanitatea prin puterea spiritului lor. Cum vă explicaţi aceasta?
Sri
T.Muthuswary Aizar, primul judecător indian al Curţii Supreme din Madras, s‑a născut într‑o sărăcie lucie. El obişnuia să studieze noaptea, la lumina lanternei. Adesea, nu avea suficientă mâncare. Era îmbrăcat în zdrenţe. Dar a luptat din greu şi a reuşit să învingă. Prin uriaşa sa
voinţă şi prin hotărârea sa de fier, el s‑a ridicat deasupra forţelor mediului în care s‑a născut.
În
Occident, fiii de cârpaci sau de pescari au reuşit să se ridice la cele
mai înalte poziţii. Copiii ce
obişnuiau să lustruiască pantofii pe străzi, sau să vândă bere în baruri,
ori să lucreze în hoteluri, au ajuns mari poeţi sau jurnalişti faimoşi. Johnson s‑a născut în împrejurări foarte grele.
Goldsmith s‑a îmbogăţit pornind de la 40
de lire pe an. Sir Walter Scott era foarte sărac; el nu avea nici măcar o locuinţă. Iar James Ramsay MacDonald, un om ce stăpânea foarte bine PURUSHARTHA, a reuşit să ajungă prim‑ministru al
Marii Britanii, după ce începuse să lucreze ca poştaş cu zece şilingi pe săptămână. El era prea sărac pentru a‑şi putea cumpăra ceai; aşa că prefera să bea apă. Masa principală pe care a servit‑o
timp de luni de zile era un pudding cu carne ce costa trei penny. Apoi a
început să înveţe în condiţii foarte grele,
manifestând un mare interes pentru politică şi ştiinţă. A ajuns astfel jurnalist, iar apoi, printr‑un mare
efort de voinţă (PURUSHARTHA), prim‑ministru.
SRI
SHANKARACHARYA, exponentul filosofiei ADVAITA, un adevărat uriaş spiritual
ce a strălucit prin puterea
geniului său, s‑a născut în condiţii nefavorabile, de mare sărăcie şi am putea
continua cu alte o mie de exemple. Credem, totuşi, că am reuşit să demonstrăm că mediile
nefavorabile nu pot anihila potenţiala măreţie a viitoarelor
genii şi că oricine îşi poate
depăşi mediul printr‑un efort constant, prin răbdare, perseverenţă, cinste,
integritate, sinceritate, o voinţă puternică şi o mare hotărâre.
Fiecare om
se naşte cu SAMSKARAS‑urile sale. Mintea nu este o Tabula Rasa sau o foaie
albă de hârtie. Ea conţine impresiile generate de gândurile şi acţiunile din vieţile anterioare.
SAMKARAS‑urile sunt potenţialităţile latente cu care se naşte omul. SAMKARAS‑urile bune
sunt active valorease ale omului; chiar atunci când el se naşte în împrejurări nefavorabile, acestea îl vor proteja de influenţele ostile, nedorite,
din exterior. Ele îl ajută să crească şi să evolueze.
Nu pierdeţi nici una din
ocaziile care vi se ivesc, căci fiecare este
menită să vă ajute să vă dezvoltaţi. Dacă întâlniţi un om bolnav zăcând neajutorat la marginea drumului, luaţi‑l pe umerii
voştri şi duceţi‑l la cel mai apropiat spital. Hrăniţi‑l cu lapte sau ceai fierbinte. Urmăriţi să‑l simţiţi pe Dumnezeul din el, în strălucirea ochilor lui, în strigătul său, în sufletul său, în mişcarea ritmată a plămânilor lui.
Dumnezeu v‑a
dăruit
această şansă pentru a vă amplifica iubirea şi compasiunea, pentru a vă purifica inima şi a înlătura ura şi gelozia din ea. Dacă sunteţi timid, Dumnezeu vă va aşeza în
asemenea circumstanţe care să vă forţeze să vă manifestaţi curajul şi prezenţa de sine prin
riscarea propriei vieţi. Toate marile spirite ale umanităţii au ştiut să folosească şansele ce li s‑au oferit pentru a‑şi împlini
scopurile. Aceasta este metoda Divină de a modela mintea
omenească.
Amintiţi‑vă întotdeauna că în slabiciunea
voastră se ascunde puterea, căci ea vă face foarte grijulii cu propria protecţie. Sărăcia îşi are virtuţile ei, căci generează smerenie, puterea
de a îndura, în timp ce bogăţia aduce adesea cu
ea lenea, mândria, slăbiciunea, inerţia şi tot felul de obiceiuri proaste.
În
consecinţă, nu vă revoltaţi împotriva mediului nefavorabil. Mai bine creaţi‑vă propria voastră lume mentală, căci cel care nu se lasă învins de mediu,
ci luptă cu el însuşi
pentru a evolua şi a creşte în împrejurări adverse, va
ajunge cu adevărat un om puternic. Nimic nu îl va mai putea clinti.
Omul nu
este o fiinţă creată de mediu sau de
circumstanţe. El le poate
controla şi modifica prin capacităţile sale, prin
caracterul, gândurile, acţiunile sale bune şi
prin efortul personal (PURUSHARTHA). Toate
acestea îi pot schimba destinul. Acesta este motivul pentru care marii înţelepţi VASISHTA şi BHISHMA au plasat PURUSHARTHA deasupra
destinului. De aceea, corpul cu organele sale nu este altceva decât gând.
Mintea ce contemplă corpul devine una
cu el. Corpul fizic este lutul pe
care mintea îl modelează, pentru propria sa plăcere, pentru a‑şi putea manifeasta în exterior energia şi a câştiga
astfel diferite experienţe lumeşti prin cele
cinci canale ale cunoaşterii, numite şi JNANA‑INDRIYAS (organele de cunoaştere sau percepţie). Corpul nu este altceva decât
gândurile, stările, convingerile
şi emoţiile noastre
obiectivate, făcute vizibile
pentru ochii fizici.
Orice corp
îşi are sediul în minte, căci cum ar putea exista
grădina
fără apă. Dacă corpul grosier s‑ar
dizolva, mintea şi‑ar găsi cu uşurinţă un alt corp pentru a se manifesta. Dar dacă mintea ar fi paralizată, corpul ar rămâne fară inteligenţă şi ar paraliza şi
el.
La marea
majoritate a oamenilor, gândul se află în mare măsură sub controlul
corpului. Mintea lor este foarte puţin dezvoltată; ei trăiesc în cea mai
mare parte în ANNAMAYA KOSHA (cel mai grosier din cele cinci învelişuri ale
Spiritului, sau corpul fizic). Dar dacă vă dezvoltaţi VIJNANAMAYA KOSHA (sau BUDDHI, inteligenţa pură), vă puteţi controla apoi MANOMAYA KOSHA (sau Învelişul mental).
Gândul
greşit că noi suntem corpul fizic este rădăcina tuturor relelor. Prin această gândire greşită noi ne identificăm cu corpul. Din acest ataşament se naşte posesivitatea. Ne identificăm cu soţia noastră, copiii noştri,
casa noastră, etc.
Identificarea sau ataşamentul sunt singurele cauze ale înlănţuirii noastre în
lumea mizeriei şi a durerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu