MODELE DE CULTIVARE A GÂNDURILOR

Discriminarea şi controlul lăuntric al gândurilor

        Ori de câte ori dorinţele vă năpădesc mintea, nu încercaţi să le daţi curs. Respingeţi‑le prin discriminare, introspecţie corectă şi luciditate. Rezultatul acestei practici va fi pacea şi puterea mentală, căci mintea va fi controlată direct, nemaipermiţându‑i‑se să hoinărească. Tendinţele sale spre exteriorizare sunt curmate.

        Dacă dorinţele sunt eliminate, gândurile vor muri şi ele de la sine. Prin această practică (SAMA), cele cinci JNANAINDRIYAS sau organele de cunoaştere, adică urechile, pielea, ochii, limba şi nasul, sunt de asemenea controlate. SAMA înseamnă seninătatea minţii obţinută prin eradicarea constantă a VASANAS‑urilor sau a dorinţelor.

      Gândurile malefice şi autovigilenţa

        Realizaţi plenar consecinţele grave şi ruinătoare ale gândurilor rele. Aceasta vă va pune în gardă şi veţi învăţa să vă păziţi atunci când ele apar din nou, prin direcţionarea minţii către un alt obiect exterior sau spre gânduri divine, rugăciune sau JAPA. Dacă veţi manifesta o aspiraţie sinceră în această practică veţi ajunge curând la stadiul în care chiar dacă gândurile rele vă apar în vis, vă veţi trezi pe loc, iar în stare de veghe nu veţi mai întâmpina nici o dificultate în a le înfrunta.

        Spiritualizaţi‑vă instinctele prin sublimarea lor. Emiteţi zilnic noi vibraţii divine sub forma undelor‑gând. Făcând gândurile voastre să devină pure, puternice, sublime şi clare, veţi obţine o imensă putere spirituală şi pacea lăuntrică.

      Autoperfecţionarea prin yoga

        Fenomenele suprafizice ce au loc în timpul anumitor practici yoghine, precum şi experienţele practicanţilor pe planurile subtile, sunt adesea privite cu suspiciune şi considerate un fel de magie orientală. În realitate, YOGA nu este nici un divertisment, nici ceva paranormal, ci urmăreşte scopul unei dezvoltări integrale a tuturor facultăţilor omeneşti. Ea reprezintă o cale raţională verificată de milenii, spre o viaţă mai plină şi mai binecuvântată către care umanitatea se îndreaptă oricum în mod natural (dar într‑un ritm mult mai lent).

        Toate metodele YOGA au la bază unele principii etice şi morale, primul pas în YOGA constituind chiar eradicarea viciilor şi dezvoltarea anumitor virtuţi. Următorul pas este reprezentat de disciplinarea naturii lăuntrice şi formarea unui caracter pur şi ferm prin practicarea anumitor exerciţii zilnice şi înlocuirea vechilor obiceiuri cu altele noi, aflate în concordanţă cu legile armoniei universale. Pe fundamentul solid al acestui nou caracter moral, ferm şi prin de virtuţi, se construiesc structurile următoare în YOGA.

      Importanţa controlului gândurilor

        Controlul gândurilor este de o importanţă vitală. Foarte puţini oameni cunosc această artă. Chiar şi oamenii consideraţi educaţi sunt complet străini de această învăţătură fundamentală. Practic întreaga umanitate este victima unei gândiri întâmplătoare. Tot felul de gânduri rătăcite intră şi ies accidental în laboratorul mental. Nu există un ritm precis sau o raţiune care să guverneze acest lucru. Nu există o unitate sau o disciplină a gândirii. Ea se află în întregime într‑o stare de haos şi confuzie, ce nu permite clarificarea ideilor. Gândirea dezordonată, scăpată de sub control, devine astfel cu uşurinţă temelia (cauza) unei vieţi dezordonate, a unor acţiuni incoerente, a unui ego contradictoriu, animat de impulsuri contradictorii şi generator de nefericire. Oamenii nu se pot concentra sistematic asupra unui subiect, căci ei nu cunosc legile gândirii şi nici legile mentalului. Universul lăuntric devine astfel o autentică menajerie. Tot felul de gânduri senzoriale luptă unele cu altele, încercând să pătrundă în mintea celui supus simţurilor şi să‑şi atribuie supremaţia. Astfel, ochiul se luptă cu urechea, aceasta cu limba sau cu nasul, etc. Rezultatul sunt gândurile de joasă frecvenţă, gânduri de ură, gelozie, teamă sau desfrâu. Majoritatea oamenilor nu pot menţine un singur gând divin, sublim nici măcar o secundă. Minţile lor sunt atât de fragmentate, încât energia lor mentală este risipită în o mie de direcţii.

        Gândul este doar un servitor, un instrument. Trebuie să învăţaţi să vă serviţi de el corect şi cu tact. Prima condiţie a fericirii este controlul gândurilor. Gândul este puntea ce uneşte omul cu Divinul. Corpul vostru, afacerea, căminul vostru ‑ toate nu sunt decât idei aflate în mintea voastră. Gândul este o forţă dinamică, iar gândul bun este primul pas către perfecţiune. Aici rezidă adevărata bogăţie.

      Evitaţi gândurile referitoare la defectele altora

        Natura minţii este astfel concepută încât ea devine una cu obiectul la care se gândeşte intens. Astfel, dacă vă gândiţi la viciile şi defectele altora, mintea voastră va deveni una cu ele, cel puţin pe perioada în care vă gândiţi la ele. Cel care cunoaşte această lege psihologică nu‑şi va permite niciodată să‑i critice pe alţii, găsindu‑le greşeli peste greşeli, ci va urmări să vadă numai calităţile lor, punând mereu binele în faţa răului. O asemenea practică îl va ajuta să avanseze în practica YOGA şi să se înalţe din punct de vedere spiritual, îmbunătăţindu‑i mult concentrarea.

      Ultimul gând determină următoarea reîncarnare

        Ultimul gând al omului îi guvernează destinul viitor, determinându‑i următoarea încarnare. Iată ce spune în acest sens KRISHNA în BHAGAVAD GITA: "Cel care la sfârşitul vieţii îşi abandonează corpul fizic gândindu‑se la o anumită fiinţă, se va reîncarna, o Kaunteya, exact în acea fiinţă, datorită gândului constant asupra ei." (Cap. VIII ‑ 6).

        Când Ajamila şi‑a pierdut comportamentul plin de smerenie, începând să ducă o viaţă detestabilă, el a căzut pradă păcatului şi s‑a dedat la furturi şi la jafuri. A devenit dependent de o prostituată care i‑a născut zece copii. Ultimul dintre aceştia a fost Narayana.

        Aflat pe punctul de a muri, el era absorbit în gânduri referitoare la ultimul său fiu. Atunci când cei trei mesageri cumpliţi ai Morţii s‑au apropiat de Ajamila, el începu să strige tulburat numele fiului său: Narayana! La simpla menţiune a acestui nume, slujitorii zeului Hari dădură fuga şi‑i îndepărtară pe mesagerii morţii, ducându‑l pe Ajamila cu ei, în VAIKUNTHA sau regatul lui VISHNU.

        În mod similar, sufletul lui Sisupala, cel care şi‑a petrecut întrega viaţă înfruntând‑ul pe KRISHNA, s‑a topit în final în Eternitate, atras într‑o lumină orbitoare de o inefabilă glorie şi măreţie. Deşi îl ura de moarte, simplul fapt că el era focalizat asupra lui KRISHNA i‑a permis acestuia ca în ultima clipă, văzând lumina sa diafană, să‑şi sublimeze spontan întreaga ură într‑un unic moment de devoţiune şi să‑şi ardă astfel toate păcatele.

        În BHAGAVAD GITA, KRISHNA spune: "Cel care se gândeşte constant la Mine, intens şi cu mintea focalizată, Mă va realiza cu uşurinţă; topindu‑se în Mine, el nu va mai renaşte niciodată în această lume a durerii şi suferinţei. O, Arjuna! În vreme ce toate lumile create de BRAHMA sunt limitate de timp, ajungând în final la momentul de disoluţie, pentru cel care Mă realizează nu mai există renaştere; de aceea, meditează constant asupra Mea, cu mintea şi intelectul fixate asupra supremului VASUDEVA, şi atunci, cu siguranţă Mă vei realiza." (Cap. VIII ‑ 14, 15, 16).

        Practica constantă a fixării minţii asupra lui Dumnezeu, chiar şi în timpul activităţilor lumeşti, permite aspirantului ca ultimul său gând să se îndrepte intuitiv şi automat tot asupra Tatălui Ceresc. El îl va realiza astfel pe supremul PURUSHA şi va atinge starea de Eternă Glorie.

        Ultimul gând al unui desfrânat va fi adresat amantei lui; beţivul se va gândi şi în ultima clipă la sticla lui de alcool; omul de afaceri se va gândi la bani, soldatul la împuşcarea duşmanului, iar o mamă ataşată, la fiul său.

        RAJA BHARATA s‑a ataşat atât de mult de o căprioară pe care obişnuia să o îngrijească, încât a fost nevoit să se reîncarneze în ea, căci ei îi adresase ultimul său gând înainte de moarte. Totuşi, el a continuat să‑şi amintească ultima sa existenţă şi a rămas un suflet evoluat.

        Cel care îşi disciplinează mintea de‑a lungul întregii sale vieţi, fixând‑o prin practică constantă numai asupra lui Dumnezeu, se va gândi şi în clipa morţii tot la Dumnezeu. Pentru aceasta nu este suficient o practică de o zi sau două, de o săptămână sau o lună, ci de un efort permanent şi o luptă care a durat întreaga viaţă. Gândul ce va preocupa mintea în clipa morţii este în mod firesc acela care l‑a preocupat pe individ cel mai mult în timpul vieţii sale. Omul devine întotdeauna ceea ce gândeşte.

      Temelia este gândul sattvic

        Marea majoritate a oamenilor vor avea întotdeauna nevoie de un fundament concret de care să se agaţe, ceva care să dea sens vieţii şi cu ajutorul căruia să îşi brodeze ideile, şi care uneori devine centrul tuturor formelor‑gând care le sălăşluiesc în minte. Aceasta este chiar natura minţii. Ea nu se poate fixa dexât dacă are o temelie.

        Această temelie trebuie să fie structurată numai din gânduri sattvice. Mintea îşi asumă forma oricărui obiect la care se gândeşte intens. Dacă ea se gândeşte la o portocală, ea va lua chiar forma acelei porocale. Dacă ea se gândeşte la imaginea lui KRISHNA cântând la flaut, ea îşi va asuma chiar forma acestuia. De aceea, trebuie să vă educaţi mintea în mod corect şi să‑i oferiţi numai hrană sattvică.

        O temelie mentală sattvică este singura capabilă să vă conducă la ţel (să vă ofere mântuirea). Dacă, spre exemplu, sunteţi un devotat al Domnului KRISHNA, construiţi‑vă o temelie mentală formată numai din gânduri referitoare la imaginea Lui şi repetaţi continuu faimoasa lui Mantra: "OM NAMO BHAGAVATE VASUDERANYA", precum şi calităţile sale (calităţile formei fără formă). Un vedantin ar trebui să‑şi formeze o temelie mentală axată pe gândul asupra Mantrei "AUM" şi a înţelesului său (Infinitul Ocean de Lumină, SAT‑CHIT‑ANANDA, VYAPAKA, PARIPURNA‑ATMA). Acţionaţi în lumea simţurilor, dar, de cîte ori prindeţi un moment în care mintea este liberă, meditaţi asupra gândurilor temelie, fie de tip SAGUNA, fie de tip NIRGUNA (cu formă sau fără formă), în funcţie de gust, de temperament şi capacitatea de a executa SADHANA. Printr‑o asemenea constanţă în gândire, mintea se va obişnui gradat, astfel încât ea va ajunge, prin puterea obişnuinţei, să vă îndrepte automat subconştient spre gândurile temelie pe care le‑aţi ales iniţial în mod conştient.

        Este regretabil faptul că marea majoritate a oamenilor nu au un ideal, un program de viaţă şi o temelie sattvică a minţii. Ei se lasă astfel sortiţi eşecului. Temelia mentală a unei tinere căsătorite este, de regulă, una înclinată spre plăcerile sexuale; cea a unei bătrâne ataşate este afecţiunea pentru copiii şi nepoţii ei. Dar, vai, temelia celor mai mulţi oameni este ura şi gelozia. Chiar şi aşa numitele persoane educate, cu tot felul de cunoştinţe şi de grade academice, sunt doar o pulbere în vânt în comparaţie cu cunoaşterea spirituală, căci nici ei nu au practic un program de viaţă şi un autentic centru de greutate mental. Omul înclinat spre valorile vieţii lumeşti cade inevitabil pradă gândurilor sexuale şi gândurilor de ură, mânie şi răzbunare. Aceste două tipuri de gânduri sunt practic stăpânele minţii sale. El nu ştie şi nu‑şi poate fixa mintea asupra unui singur gând bun sau nobil, căci el nu cunoaşte legile gândirii, precum şi natura şi posibilităţile propriei sale minţi. În ciuda nenumăratelor sale posesiuni materiale ori a cunoştinţelor universale, el se menţine astfel într‑o poziţie deplorabilă, de extremă ignoranţă. VIVEKA (discernământul) nu s‑a trezit încă în el. De aceea, el nu poate rezista unei dorinţe malefice, lăsându‑se pradă oricărei ispite, datorită voinţei sale slabe. Singurul remediu cu adevărat capabil să îl scoată din această beţie lumească, de sub farmecul iluzoriu al valorilor acestei lume efemere este doar o SATSANGA constantă sau asocierea cu cei înţelepţi ori cu discipolii lor avansaţi.

        După pensionare, oamenii câştigă foarte mult timp pe care, adesea, nu ştiu cum să‑l folosească. Cea mai bună utilizare a acestui timp ar fi aplecarea spre studiul scripturilor şi contemplarea Divinităţii. Vechile obiceiuri şi clişee mentale ale unei întregi vieţi pot fi încă înlăturate şi înlocuite cu noi obiceiuri şi cu gânduri bune. La început va apare doar o tendinţă, care, printr‑o practică constantă, se va putea transforma apoi într‑un obicei pozitiv, ferm ancorat în mental, de a‑şi apleca gândul numai asupra lucrurilor virtuoase şi cu adevărat utile. Dar lupta va trebui să fie foarte dură, căci vechile obiceiuri vor încerca să revină mereu şi mereu.

      Pura conştiinţă şi libertatea gândurilor

        Printr‑o practică intensă şi constantă de YOGA şi JNANI SADHANA vă puteţi elibera de gânduri, devenind precum oceanul liniştit, fără nici un val. Ceea ce oamenii obişnuiţi nu pot să înţeleagă este faptul că un asemenea yoghin, cu mentalul neclintit precum o stâncă, ajută omenirea cu mult mai mult decât o poate face orice politician. Căci cel neclintit pătrunde şi invadează cu spiritul său fiecare atom al universului, purificând şi elevând întreaga lume.

        Numele unor asemenea JNANIS care au atins starea de linişte, cum ar fi JAD BHARATA sau VAMADEVA, sunt şi astăzi evocate, deşi ei nu au scris cărţi şi nu au avut discipoli. Şi totuşi, ce influenţă uriaşă au lăsat aceştia asupra minţilor a milioane de oameni din toate timpurile ce le‑au urmat!

        Puteţi atinge starea de JNANA doar dacă vă eliberaţi de dorinţele simţurilor şi de stările mentale imorale. Doar atunci va coborî asupra voastră Lumina Divină. Aşa cum un bungalou este curăţat de pânzele de păianjen, iar grădina de frunze şi ramuri uscate, atunci când este aşteptată vizita unui vicerege, la fel trebuie curăţat şi palatul mental de toate viciile, dorinţele şi stările sale imorale, pentru a putea primi vizita Supremului BRAHMAN, Regele regilor! Atunci când o dorinţă pătrunde în minte, omul de lume îi dă bineţe şi se grăbeşte să o împlinească; dar aspirantul va renunţa imediat la ea prin intermediul lui VIVEKA. Oamenii înţelepţi consideră chiar şi germenele unei dorinţi ca fiind un foarte mare pericol. De aceea, ei nu vor îngădui împlinirea nici unei dorinţi, ci se vor delecta de‑a pururi în extatica comuniune cu ATMAN.

        Gândirea este începutul procesului creaţiei. Ea înseamnă exteriorizare şi obiectivizare. Mai înseamnă, de asemenea, şi diferenţiere, calitate şi multiplicitate. Gândirea este SAMSARA. Ea este cauza identificării cu corpul, a lui "Eu" şi "al meu".

        Gândirea generează timpul, spaţiul şi Cel care reuşeşte să oprească veşnica curgere a gândirii se va scufunda în Pura Conştiinţă. Acolo unde nu există gândire sau SAKALPA, există doar Absolutul sau JIVANMUKTI.