DE LA GÂNDURI LA TRANSCENDEREA GÂNDURILOR

Gândurile şi viaţa

        Omul obişnuieşte să se gândească la obiectele simţurilor şi devine ataşat de ele. El consideră, spre exemplu, că fructele sunt foarte bune pentru sănătatea corpului său. Astfel, apare dorinţa de a intra în posesia lor. Acţionând, el dobândeşte fructele şi se bucură mâncându‑le. Cum fructele i‑au plăcut foarte mult, el doreşte să cumpere din nou, ataşându‑se treptat de ele, astfel încât dacă într‑o zi el nu reuşeşte să‑şi procure raţia zilnică de fructe, ajunge să sufere.

        Ataşamentul izvorăşte din gândire; din ataşament se naşte dorinţa; din dorinţă derivă mânia care apare prin sentimentul de frustare ce însoţeşte neîmplinirea dorinţei dintr‑un motiv sau altul; mânia naşte iluzia, aceasta determină pierderea memoriei, de pe urma căreia are de suferit intelectul; în acest punct, omul este total ruinat. De aceea, dacă doriţi să atingeţi pacea veşnică, nu vă gândiţi la obiecte, ci numai la beatificul şi nemuritorul ATMAN.

        Dorinţele în sine sunt inofensive. Ele sunt însă galvanizate prin puterea gândului. Abia atunci îşi încep ele acţiunea de devastare: omul începe să tânjească după obiectul dorinţei sale, imaginându‑şi că va experimenta o mare plăcere obţinându‑l şi bucurându‑se de el. Această imaginaţie sporeşte şi mai puternic dorinţa, care ajunge de nesuportat. Orice preţ pare atunci prea mic numai pentru a o satisface. Acesta este mecanismul prin care dorinţele îl atacă pe sărmanul JIVA, căzut în amăgire.

      Gândurile şi caracterul

        Omul nu este creatura circumstanţelor, ci gândurile sale sunt arhitectul acestora. Un om de caracter ştie să clădească o viaţă armonioasă din circumstanţele date. El trudeşte din greu şi perseverează continuu, şi nu priveşte niciodată înapoi, ci îşi orientează privirea cu curaj, întotdeauna înainte. El nu se teme de obstacole; nu îşi face niciodată sânge rău şi nu se înfurie; nu se lasă dezamăgit sau descurajat şi este întotdeauna plin de vigoare, energie, putere şi vitalitate. Este mereu entuziast şi zelos.

        Cărămizile din care este clădit caracterul sunt gândurile. Caracterul nu este înnăscut, ci format. Dar, pentru a‑ţi putea clădi un anumit caracter este nevoie de voinţă şi hotărâre, susţinute de perseverenţa în acţiune.

        Clădiţi‑vă singuri caracterul şi modelaţi‑vă astfel viaţa. Caracterul înseamnă putere şi influenţă; el ne aduce prieteni şi sprijin. Este cea mai sigură şi mai uşoară cale spre bogăţie, onoare, succes şi fericire.

        Micile amabilităţi, micile acte binevoitoare, un zâmbet la momentul oportun, un pic de consideraţie şi de bunăvoinţă ‑ toate acestea, practicate în mod obişnuit în relaţiile voastre curente, dau personalităţii voastre un farmec mai mare decât v‑ar putea aduce vreodată marile discursuri de la înalte tribune şi conferinţe, oratorii, sau orice alt gen de exhibare a talentelor personale.

        Caracterul puternic este format de o gândire fermă şi nobilă. El este fructul unui anumit efort personal. Oamenii s‑au îndepărtat de la legea divină, considerând că bogăţia şi puterea (uneori asociate cu intelectul) guvernează această lume. Rezultatele se văd. Adevărata armonie nu poate fi atinsă decât atunci când caracterul moral dus până la perfecţiune ajunge să guverneze, aşa cum se întâmplă de altfel în Universul mare.

        Nimic din această lume ‑ nici averea, nici numele, faima sau victoria ‑ nu valorează nimic dacă ele nu sunt susţinute şi de caracter. În el rezidă adevărata valoare, iar el se construieşte prin gândire, cu ajutorul voinţei şi a efortului personal.

      Gândurile, cuvintele şi acţiunile

        Fiecare cuvânt pe care îl rostim conţine în el o anumită putere, generată de gândul care susţine acel gând. Dacă îi spui cuiva: "Prostule!", el va intra spontan într‑o stare de furie şi va reacţiona în consecinţă. Dacă, în schimb, îi vorbeşti în termeni reverenţioşi, el va fi foarte mulţumit. Învăţaţi să mânuiţi puterea cuvântului.

        Gândurile sunt şi sâmburii oricărei acţiuni. De fapt, adevăratele acţiuni, cele pe care le putem numi KARME, sunt actele minţii şi nu ale trupului. Gândul şi acţiunea sunt interdependente. Nu putem vorbi de minte în afara gândului, căci ansamblul gândurilor constituie chiar mintea. Cuvintele nu sunt altceva decît expresia exterioară a gândurilor, care sunt imperceptibile în plan fizic. Acţiunile sunt determinate de sentimentul dorinţei sau aversiunii (plăcere sau neplăcere). Aceste sentimente sunt cauzate de faptul că voi atribuiţi o natură plăcută sau dureroasă obiectelor exterioare. Gândul este finit. De aceea, el nu reuşeşte să exprime corect nici măcar procesele temporale (ele însele supuse limitării), nemaivorbind de Absolut, care este inexprimabil.

      Gândurile, pacea şi puterea

        Cu cât mai puţine sunt gândurile, cu atât mai mare este starea de pace lăuntrică. Amintiţi‑vă întotdeauna acest adevăr. Un om bogat, angajat în numeroase speculaţii într‑un mare oraş, are foarte multe gânduri şi o minte veşnic agitată, în ciuda nenumăratelor lui posesiuni, în timp ce un SADDHU ce trăieşte într‑o peşteră din Himalaya şi care practică controlul gândului, este foarte fericit, în ciuda sărăciei sale. Cu cât mai puţine sunt gândurile, cu atât mai mare este puterea mentală şi de concentrare. Să presupunem că prin mintea dumneavoastră trec într‑o oră circa 100 de gânduri. Dacă reuşiţi să reduceţi acest număr, prin practica constantă a meditaţiei şi a concentrării, la 90, putem spune că puterea dumneavoastră de concentrare a crescut cu 10% .

        Fiecare gând mai puţin adaugă putere şi pace minţii. La început nu vă veţi da seama cu uşurinţă de acest lucru, căci nu posedaţi încă un intelect suficient de subtil, dar există totuşi un barometru lăuntric ce înregistrează chiar şi această reducere (a unui simplu gând). Dacă aţi eliminat un prim gând, puterea mentală câştigată prin aceasta vă va ajuta să eliminaţi mai uşor un al doilea gând.

      De la purificarea gândurilor la experienţa transcedentală

        Gândurile sunt de două feluri: pure şi impure. Dorinţa de a face acţiuni bune, JAPA, meditaţia, studiul scripturilor sacre, etc., ‑ sunt gânduri pure. Dorinţa de a merge la cineme, de a‑i răni pe alţii, etc., ‑ sunt gânduri impure. Cele din urmă ar trebui distruse prin cultivarea gândurilor pure; în final, se va renunţa şi la acestea.

        Metoda RAJA‑yoghină de transcendere a gândurilor este metoda substituţiei (gândurilor rele cu gânduri bune), despre care am insistat pe larg într‑un capitol anterior.

        Tehnica vedantică ce conduce la acelaşi rezultat este aceea de a ignora (prin indiferenţă) gândurile inutile şi emoţiile corespunzătoare. Întrebaţi‑vă constant: "Cine sunt eu?" Simţiţi că : "Eu nu sunt mintea. Eu sunt ATMAN, Spiritul omniprezent, SUDDHA SAT‑CHIT‑ANANDA. Cum ar putea oare emoţiile să mă afecteze? Eu sunt NIRLIPTA, Cel Neataşat; sunt SAKSHI, martorul detaşat al acestor emoţii. Nimic nu mă poate afecta". În faţa unor asemenea sugestii, gândurile şi emoţiile vor dispărea de la sine. Aceasta este metoda JNANA‑yoghină de transcendere a gândurilor.