Timpul si iubirea

In vremurile de demult era si poate mai este o insula unde traiau toate sentimentele: Fericirea, Tristetea, Cunoasterea si toate celelalte, inclusiv Iubirea.

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in fundul oceanului si ca trebuie sa paraseasca insula. Si-au pregatit barcile grabindu-se sa plece.Doar Iubirea a ramas pe insula pentru ca dorea sa ramana in paradisul acela pana in ultimul moment. Cand insula a fost acoperita aproape in intregime de apele oceanului, Iubirea s-a hotarat sa paraseasca si ea insula si cauta pe cineva care sa o ajute.

Tocmai atunci trecea Bogatia cu o barca mare. Iubirea a intrebat:”Bogatie, poti sa ma iei si pe mine in barca ta?” Bogatia a raspuns: “Imi pare rau, dar barca mea este plina cu aur si argint si nu mai e loc pentru nimeni.”Iubirea a rugat-o si pe Vanitate care tocmai trecea intr-o barca frumoasa:”Vanitate, te rog ajuta-ma!”

“Nu te pot ajuta”, a raspuns Vanitatea.”Tu esti uda toata si-mi strici frumusete de barca.”
Pe acolo a trecut si Tristetea. Iubirea a rugat-o:”Tristete, te rog lasa-ma sa vin cu tine. Tristetea i-a raspuns:”Iubire, imi pare rau, dar acum trebuie sa fiu singura.”Iubirea a zarit-o si pe Fericire.”Fericire, ia-ma cu tine, te rog!”Dar Fericirea era asa de vesela ca nu a auzit-o pe Iubire strigand. Iubirea a inceput sa planga.
Cum plangea asa, o voce i-a strigat:”Vino, Iubire. Te iau eu cu mine.”Era un om in varsta.Iubirea era asa de bucuroasa ca a uitat sa-l intrebe pe omul acela batran cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranul a plecat in drumul lui. Iubirea a realizat atunci ca ii este foarte datoare omului. S-a intalnit cu Cunoasterea si a rugat-o sa-i raspunda.”Cine crezi ca m-a ajutat?”
“A fost Timpul”, i-a raspuns Cunoasterea.”Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva n-a vrut? Cunoasterea a zambit si i-a raspuns cu sinceritate: ”Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga ce importanta este Iubirea.”