Principiile NLP-ului spiritual

Principiile NLP-ului spiritual au fost enuntate de catre Walter Lubeck, in Manualul NLP-ului spiritual – punti spirituale spre o legatura armonioasa dintre inima si minte.
Autorul a peste 25 de carti, el preda in toata lumea, in germana si engleza, NPL-ul spiritual, sistemul Rainbow-Reiki (pe care l-a si fondat), traditia shamanica Withe-Feather. Este calificat multilateral in arte martiale, nutritionism, homeopatie, Reiki, Feng Shui si folosirea cristalelor.
Din perspectiva autorului, principiile de baza ale NPL-ului spiritual, ar fi:
 “Cu cât preiei mai multe, cu atât vei putea folosi mai multe. Pe cararile strabatute de tine zilnic, pot înfiori flori oricit de frumoase. Daca, scufundat în gânduri sau fixat asupra obiectivelor tale, treci în goana pe lânga ele, n-ai sa te poti bucura de frumusetea lor. Daca n-ai învatat sa recunosti un ciocan si sa stii ca-ti poate folosi atunci când bati cuie, chiar daca în jurul tau s-ar gasi zece ciocane, vei continua sa bati în perete cuiele cu care-ti fixezi tablourile tot cu tocul de la pantof. Fii atent la lucrurile care se întâmpla în jurul tau si încearca sa le descoperi sensul. Acesta este ezoterismul aplicat. O veche zicala spune: “Atunci când ai ajuns la tinta nu capeti decât ceea ce ai semanat pe drum!“. Cel care nu percepe nimic pe parcurs, nu poate lua cu el nimic, si în final se va afla în aceeasi pozitie ca la început. Este posibil sa fi investit mult efort si mult timp pentru a se învârti în cerc. Dar acest lucru se poate schimba si ulterior, prin intermediul NLP-ului. Aceasta fiindca inconstientul unui om este mult mai vigilent decât elementele sale constiente. Cu ajutoru inconstientului este posibil ca la finele drumului sa fi adunat multe din cadourile pe care ni le-a oferit acesta. Astfel, un învins hartuit si frustrat, mai poate deveni un învingator stralucitor, care nu va uita niciodata cel putin una dintre lectiile vietii: “A fi constient este cheia norocului!”
Cu cât iubesti mai mult, cu atât esti mai puternic. În sens spiritual, a iubi înseamna sa te afli în rezonanta cu altul, sa te recunosti în el, sa simti asemeni lui. Daca te poti contopi cu altcineva – fara sa renunti la tine, indiferent de forma în care o faci, ceea ce este un secret extrem de important – daca vibrezi integral împreuna cu el, poti sa-l influentezi în acelasi fel în care te poti influenta pe tine însuti. Bineînteles ca si aici forta o gasesti în cadrul propriei dezvoltari. Multi dintre marii vindecatori si mentori spirituali lucreaza în acest fel. Cu cât terapeutul poate empatiza mai mult cu clientul sau, cu atât îl va putea ajuta mai bine sa se regaseasca, sa devina din nou el însusi si astfel sa se însanatoseasca. Dragostea este forta cea mai mare – si singura care nu poate fi exploatata. Cine se gaseste în rezonanta cu un altul sufera si el daca-l raneste pe acesta. Inainte ca cineva sa-si poata deschide cu totul inima pentru altii, trebuie sa fie în armonie cu sine însusi, deci trebuie sa învete sa-si accepte “eul”, sa-l dezvolte si sa-l foloseasca rational. În ezoterism, aceasta atitudine profesionala devine limpede prin faptul ca, asa-numita chakra a plexului solar – care se gaseste în ierarhia centrilor energetici sub chakra inimii – este un centru important al identitatii, al despartirii de (alte parti ale) creatiei. Faptul ca dragostea adevarata pentru un altul nu este posibila decât atunci când este legata de o ancorare puternica în propria personalitate si în capacitatea ei de a crea in conformitate cu propriile necesitati, nu este decât o contradictie aparenta. Imagineaza-ti ca, ajutat de cunostintele tale, trebuie sa-l ajuti pe un altul sa se vindece, rezonezi împreuna cu el, te unesti total cu el – si esti el!
Cu cât te consideri mai responsabil fata de tot ceea ce te priveste, cu atât devii mai liber. Fiecare individ care se considera o victima a împrejurarilor, o persoana lipsita de putere, va avea putine posibilitati sa capete ceea ce are nevoie pentru a fi fericit. El este dependent de bunavointa “altora”, mai puternici decât el. Caci daca te-ai decis sa nu ai putere, creezi un vid de putere. Natura se straduieste sa umple orice vid pe cât se poate de repede. Deci nu este vina “altora” daca renunti sa fii responsabil pentru viata ta! Desigur ca, într-un anumit fel, este comod sa fii sclav. Dar vrei oare cu adevarat acest lucru? Daca nu, decide pentru tine, pentru individualitatea si libertatea ta! Recapata-ti puterea si începe prin a-ti lua viata în propriile mâini. Nu cunosc pe nimeni care sa fi facut acest lucru si care sa nu fi devenit, foarte curând, vizibil mai multumit decât în trecut, în perioada în care nu era responsabil. Numai cel care preia si foloseste darul libertatii de decizie personala pe care i l-a dat forta creatiei poate colabora cu Dumnezeu si-si poate accelera dezvoltarea vietii în sens spiritual. Ceilalti se scuza afirmând ca, fiind lipsiti de putere, nu sunt raspunzatori de nimic.
Ai succes cu adevarat, atunci când esti fericit si când raspândesti fericire. Oricât de plin ar fi contul tau bancar, oricât de luxos ti-ar fi stilul de viata si oricâti pereti ar umple diplomele de specializare pe care le-ai obtinut – daca nu esti multumit cu ceea ce ai, viata ta este un esec. Chiar daca tu te simti bine, dar nu folosesti preaplinul tau pentru a-i ajuta si pe altii sa-si gaseasca menirea, daca nu-i ajuti sa-si îndeplineasca propriile dorinte de a fi fericiti, viata ta poate fi considerata un esec. În acest caz, nu contribui la dezvoltarea mediului tau si, prin aceasta, nici la dezvoltarea creatiei. Cine sprijina creatia, acela este sprijinit de creatie – daca accepta acest lucru.
Daca vrei sa rezolvi conflicte, cauta obiectivele majore comune ale partilor aflate în conflict si ajuta-le sa le urmareasca împreuna, sprijinindu-se una pe cealalta. Conflictele dintre diferiti oameni sau chiar cele din interiorul unui individ apar fiindca fiecare din partile implicate în conflict are necesitati personale foarte importante si se pare ca nu exista posibilitatea ca toti sa si le poata satisface în acelasi timp si ca, prin pretentiile pe care le au, necesitatile partilor se exclud reciproc. Daca se încearca, asa cum, din pacate, se mai obisnuieste înca, sa se impuna un obiectiv în ciuda rezistentei celor implicati, nu numai ca se deplaseaza conflictul în spatiu si în timp, dar nici nu se rezolva. Oricine este învins (neîmplinindu-si nevoile) nu asteapta decât momentul în care el va fi cel care “ia caimacul”. Bineînteles ca, în momentul în care altora le este refuzata satisfacerea nevoilor, si acestia vor încerca, la rândul lor sa faca acelasi lucru … Exista totusi o modalitate de rezolvare integrala, experimentata atât în domeniul social, cât si în domeniul individual. În acest cadru, se cauta obiectivul comun, care contine toate obiectivele diferitelor parti – în NLP este numit “Metaobiectivul” – care va fi urmarit cu forte comune. În acest fel, nimeni nu pierde si nu exista deplasarea conflictului. Acest mod de depasire a conflictelor mai este desemnat si ca metoda câstig/câstig, fiindca, în cadrul ei, nu pierde nimeni. Daca, de exemplu, prin intermediul unei metode NLP, cele doua laturi ale personalitatii sunt determinate sa dialogheze, va disparea o parte a stresului, fiindca ambele vor învata sa înteleaga bunele intentii ale celuilalt. Daca reusesc sa se accepte fundamental reciproc, inclusiv în legitimitate a dorintelor lor diferite, procesul poate continua. Prin intermediul unei tehnici, eventual în prezenta unui ajutor, ambele pot cauta o rezolvare realista comuna, care sa satisfaca toate intentiile.
Vindecarea si dezvoltarea sunt doua aspecte care se refera la acelasi proces. Daca esti bolnav sau nefericit, asta înseamna ca esti oarecum agatat de anumite dificultati, care-ti depasesc capacitatile de rezolvare a problemelor vietii dobândite pâna acum. Daca vrei sa rezolvi aceste probleme, nu exista decât o singura cale sigura si eficienta: învatarea. Mergând pe aceasta cale, la un moment dat vei descoperi marginile prapastiei în care ai cazut atunci când erai înca mic. Acum poti iesi de acolo si-ti poti continua drumul fara griji. Fii însa sigur ca vor mai aparea si alte capcane! A fi atent si a privi înainte, sigur pe cunostintele tale, este o arta. Nu a privi în urma, nu a privi acolo unde stai în acest moment, nu a privi prea mult înainte, ci a privi catre acolo unde vrei sa faci pasul urmator. Daca si acolo vei mai gasi, înca o data, o groapa, aseaza-te pe marginea ei, apreciaz-o, învata cât mai multe despre ea din pozitia sigura în care te afli si încearca sa cresti. Dupa aceea vei putea sa-ti continui drumul în siguranta – pâna la urmatoarea capcana. Dar acum cunosti jocul si poate ca-ti si place sa-l joci.
Orice om este format din mai multe sfere functionale (personalitati partiale). Cu cât se iau în considerare mai multe dintre acestea, în cadrul procesului de structurare a vietii, cu atât individul va fi mai puternic, mai flexibil, mai sanatos si mai fericit. Pe parcursul vietii dezvoltam un numar imens de “specialisti” care, în marea lor majoritate, activeaza în inconstient. Unul pentru a putea relationa cu anumiti oameni dificili; unul pentru a dansa tango; unul pentru mersul pe schiuri, unul pentru a putea fi tandri etc. Unii dintre ei nu sunt apreciati conform calitatilor pe care le au si vegeteaza la periferia personalitatii ca genii neîntelese si de multe ori nedorite. Daca relationezi constient si amabil cu tine însuti si cu calitatile tale, cu timpul, aceste genii subterane vor aparea din nou si împreuna cu cunostintele speciale pe care le au, îti vor usura viata.
Cine învata, si-i învata si pe altii, traieste. A învata si a-i învata si pe altii sunt doua actiuni ce se deosebesc numai prin faptul ca o anumita atitudine profesionala, importanta pentru cei implicati, este perceputa si traita dintr-o perspectiva diferita. Pentru experientele sale, profesorul are nevoie de elevi, în aceeasi masura în care si acestia au nevoie de el pentru a-si putea trai experientele lor. Este un drum comun pe care se poate circula cel mai bine atunci când nu este pierduta din vedere comunitatea si relatiile ce apar când o privim din cele mai diverse perspective. În esenta sa, viata este sinonima cu a învata si a-i învata pe altii. De aceea ne aflam aici, în aceasta lume. Prin aceasta evoluam si ne aducem contributia, atunci când dorim s-o facem, la dezvoltarea întregii creatii. Cel care crede ca nu mai trebuie sa învete nimic, s-a decis, în fond, pentru moarte, pentru despartirea de aceasta lume. El nu-si mai doreste sa creasca si ceea ce nu mai creste, moare. Acest lucru poate fi observat zilnic în natura. Cine nu doreste sa învete, nu se va implica prin cunostintele sale, prin experienta sa de viata si prin angajamentul sau în dezvoltarea întregului sistem al creatiei. Deci, nu-i pasa de sistem. Caci ceea ce nu da fructe, nu ajuta la hranirea altora si nu ajuta nici la mentinerea propriei vieti prin înmultire. Si cine nu stimuleaza cresterea, cu toate ca ar putea s-o faca, este convins, într-o oarecare masura, ca mentinerea sistemului este neimportanta. Caci daca ar fi fost important pentru el, s-ar fi preocupat de aceasta … La rândul sau, sistemul în ansamblu, reprezinta si el acest plan al creatiei. Cine nu vrea sa aiba încredere în el însusi, s-a decis, indiferent de motivatie, sa plece. Este posibil ca, pur si simplu, sa aiba nevoie de putina liniste înainte de a se aruna din nou, pe deplin motivat, în acest tumult. Acest lucru poate face parte din compensarea naturala a contrariilor. Indiferent de decizia pe care o vei lua, trebuie sa fii sigur ca ceea ce vrei rezulta din consecventa si atunci te vei implica în sustinerea hotarârii pe care ai luat-o. Tu însuti esti maestra/maestrul care-ti structureaza viata.
Daca o fiinta îsi foloseste intr-un sistem viu puterea, având în vedere cele trei reguli de baza ale principiilor spirituale: “dezvoltarea constiintei”, “stimularea capacitatii de a iubi” si “întarirea responsabilitatii”, aceasta fiinta va stimula, prin dezvoltarea sa, dezvoltarea spirituala a întregului sistem. Despre faptul ca omul are cele mai multe posibilitati de alegere a atitudinilor sale si este, prin aceasta, cel mai capabil sa-si structureze viata si mediul în mod rational, am mai discutat si anterior. Si totusi, este oare spirituala orice forma de folosire a puterii care rezulta din aceste capacitati? Dupa parerea mea este spirituala numai atunci când este folosita tinând cont de cele trei principii spirituale: dragoste, responsabilitate si constientizare. Daca folosirea puterii stimuleaza, în fiecare caz, aceste trei calitati, în jurul purtatorului originar al acesteia, va aparea un mediu uman care, prin stimularea pe care o va percepe, îsi va dezvolta si folosi în sens spiritual propriile capacitati. Daca detii putere si nu doresti sa preiei singur, în mod stupid, întreaga povara a sistemului pe umerii tai, foloseste-o pentru a-i stimula în sensul celor trei principii spirituale pe oamenii din jurul tau care sunt dornici sa creasca, pâna când acestia vor fi capabili sa “mearga singuri”. În acelasi timp, acest lucru va stimula stabilitatea si eficienta sistemului în ansamblu.
Boala înseamna separare – vindecarea înseamna refacerea unitatii. Conform legilor ezoterice enuntate de Hermes Trismegistos, un mare învatat al antichitatii, “ceea ce este înauntru este si în afara” si “ceea ce este sus, este sijos”. În concluzie, în fiecare om se regaseste întreaga creatie. Si în creatie se regasesc toate partile unui om. Un indiciu referitor la faptul ca aceste afirmatii sunt adevarate a fost gasit de stiinta, care a constatat ca fiecare celula a corpului uman, fie ea cât de mica, contine informatia modului în care a fost construit omul în ansamblu. Lumea este o uriasa holograma. Daca ceva a fost respins în lumea exterioara, un ecou al acestei despartiri va aparea si în corp. Cu cât este mai mare respingerea, ura, scârba sau invidia, cu atât este mai mare si efectul rezultant, despartirea de o parte a propriului eu. Bineînteles ca tot ceea ce este respins se sperie si lupta pentru supravietuire si recunoastere. Separarile, la nivelul trupului, se manifesta prin cramponare, încordare. Acestea au ca efect automat o diminuare a alimentarii sanguine, deci si a celei cu substante nutritive. De asemenea, are loc o diminuare a eliminarii toxinelor si otravurilor. Cine nu mai doreste sa treaca prin viata, este posibil sa sufere de perturbari ale circulatiei sanguine a membrelor inferioare. Cine nu mai doreste sa-si poarte povara va suferi de o cramponare a musculaturii umerilor. În acest fel, separarea favorizeaza orice forma de îmbolnavire. Premisele oricarei forme de vindecare integrala se gasesc în acceptarea plina de iubire a elementelor separate. Cel în cauza va învata sa reconstituie unitatea si, prin procesul renuntarii constiente la separare, va evolua înspre o treapta superioara a capacitatii de a iubi. Poate de aceea samanii, marii vindecatori ai popoarelor primitive, au fost initiati în obtinerea capacitatilor lor terapeutice prin depasirea unei îmbolnaviri grave. Am vazut cum au evoluat multe personalitati puternice si capabile de iubire dupa vindecarea completa a unor boli grave, sau dupa depasirea, printr-o orientare spirituala, a unor crize existentiale majore. Ai avut si tu asemenea experiente? Omul care a reusit sa înteleaga aceste legaturi, poate actiona preventiv. Daca esti sanatos si te descurci bine în acest moment cu propria viata fii atent daca nu cumva, brusc, ti se prezinta aspecte ale lumii pe care le respingi profund, care poate te dezgusta, pe care, pur si simplu, le consideri groaznice, inutile, lipsite de sens sau generatoare de anxietate. Daca se întâmpla asa, învata sa construiesti o unitate cu ele, fara a te pierde, în acelasi timp, pe tine însuti. Daca îti reuseste, vei putea ocoli cu succes si “crize obsesive de dezvoltare” mai grave.
Un om cu o motivatie emotionala mai mare pentru o anumita schimbare a modului sau de viata, învata mai repede si mai usor sa înteleaga acest lucru decât cel cu o implicare emotionala mai redusa. Din motive practice, nimeni nu schimba lucruri profunde în propria sa viata. Aceasta fiindca pentru a o putea face va consuma extrem de multa energie, iar mobilizarea energiei vitale este o problema care tine de sentimente. Ca o exceptie, în aceasta privinta, stiinta moderna are aceeasi opinie cu învataturile stravechi. Când sentimentele devin puternice, subconstientul a remarcat ca se întâmpla ceva important. Acum, un lucru nu mai este obiectiv important ci devine un interes personal. Subconstientul a hotarât ca “De aici pot obtine ceva placut!” Sau, mai este posibil sa constate: “Atentie, aici as putea pierde ceva placut. M-as putea rani!”. Ca de obicei, în aceste cazuri, pentru a putea tine situatia sub control, se mobilizeaza forte emotionale. Daca vrei sa înveti sa cresti, nu uita ca pe drumul dezvoltarii sa iei cu tine si fortele tale emotionale. Daca le tratezi cu amabilitate, ele te vor conduce în siguranta, pe cele mai abrupte carari, atât în susul cât si în josul muntelui!