Uneori avem impresia ca incercarile la care sintem supusi, par a nu se mai termina, creindu-ne senzatia de invirtire in gol, secatuindu-ne de energie. Proiectiile pot transforma orice mic eveniment in cea mai mare drama sufleteasca, ce ne va afunda tot mai mult in starea de neputinta, in lupta cu “morile de vint” si cu “inamicii” vazuti si nevazuti.
Eliberarea noastra launtrica incepe din momentul in care ne schimbam perceptia pe care o avem asupra evenimentelor ce se produc in viata noastra. A sti sa facem un pas inapoi, sa privim cu detasare si fara sa intram in rezonanta cu evenimentul sau persoana care ne-a creat disconfort sufletesc poate parea un efort mult prea mare pentru multi dintre noi. Este mai comod si mai la indemina sa ii facem pe ceilalti responsabili de toate necazurile din viata noastra, dar devine o adevarata munca de Sisif sa ne putem asuma responsabilitatea pentru propriile noastre trairi si interpretari pe care le dam la nivel mental.
Alchimia interioara poate incepe din momentul in care privim evenimentele dificile pe care le traversam prin prisma faptului ca reprezinta adevarate Binecuvintari la nivel de spirit. Prin intermediul acelui eveniment sau persoane ni se readuc aminte propriile lectii la nivel de suflet, intr-o maniera indirecta, adeseori. A sti sa fim recunoscatori pentru acest “cadou” spiritual echivaleaza cu a ne da jos ochelarii opaci prin care am privit lumea pina in acel moment si sa privim mai constienti la lectia care tocmai ne-a fost oferita.
“Atunci când priveşti lucrurile din perspectiva recunoştinţei, totul îţi apare într-o lumină diferită. Tu ajungi să îţi înţelegi altfel experienţele. Întreaga ta viaţă devine practic o singură experienţă, a transformării de sine.
La fel se petrec lucrurile în cazul unui caleidoscop. Gândeşte-te la toate piesele colorate dintr-un caleidoscop. Dacă iei aceste piese şi le răsfiri pe masă, ele devin o banală colecţie de bucăţele de sticlă frumos colorate.
Dacă le aşezi însă în caleidoscop, ele dau naştere unor structuri mereu noi, de o frumuseţe aparte, devenind astfel o sursă de desfătare fără seamăn. În mod similar, dacă îţi vei privi toate experienţele din perspectiva recunoştinţei, fără să le mai consideri evenimente separate şi fragmentate, ele vor da naştere unor structuri minunate care îţi vor produce o mare desfătare. Merită să reţii această comparaţie: într-adevăr, recunoştinţa poate acţiona ca un caleidoscop în viaţa ta.
Dacă vei reacţiona cu recunoştinţă faţă de evenimentele din viaţa ta, experienţele aparent negative îţi vor apărea într-o lumină nouă. Vei începe să percepi aceste experienţe ca pe nişte daruri sublime, care îţi permit accesul la o înţelepciune cu totul specială.
Cu cât experienţele sunt mai dureroase sau mai dificile, cu atât mai mare va fi înţelepciunea la care vei avea acces prin intermediul lor. Ele fac parte integrantă din procesul călătoriei sufletului tău. Ori de câte ori în viaţa ta apare o experienţă extrem de dureroasă, ea îţi revelează un aspect al fiinţei tale care trebuie transformat în lumină. De multe ori, acest aspect a făcut parte integrantă din viaţa ta ani la rând. În anumite cazuri, el a făcut parte integrantă din călătoria sufletului tău vieţi la rând.
În astfel de cazuri, procesul de transformare poate fi extrem de dificil. El necesită un efort conştient şi consistent din partea ta. Dacă priveşti aceste experienţe din perspectiva recunoştinţei, poţi înţelege pe un nivel foarte profund că ai primit practic un dar valoros. Această înţelepciune este cu totul specială. Recunoştinţa este singura reacţie posibilă atunci când primeşti un dar valoros şi accesul la o înţelepciune extrem de profundă. De aceea, dacă vei privi experienţele dureroase din viaţa ta din această perspectivă, ele îşi vor revela faţete pe care nu le-ai fi suspectat niciodată.
Ori de câte ori opui rezistenţă unei învăţături sau ai o reacţie profund negativă faţă de o anumită persoană, acest lucru indică faptul că ai în faţă un dar sau un maestru de la care poţi învăţa foarte multe lucruri importante pentru tine. Dacă reacţionezi cu recunoştinţă faţă de acest eveniment sau faţă de această persoană, poţi deveni conştient de un tipar mental sau comportamental pe care l-ai avut ani la rând. De multe ori, aceste tipare sunt confundate de oameni cu nişte virtuţi. Spre exemplu, onestitatea este considerată o mare virtute de către foarte mulţi oameni. Adeseori, cei care preţuiesc această calitate doresc să se identifice cu ea, conectându-şi personalitatea la onestitate.
Există însă şi o altfel de reacţie faţă de onestitate, un fel de „încărcătură” emoţională care îi face pe oameni să devină agitaţi sau nervoşi din cauza lipsei de onestitate. Atunci când reacţionezi în acest fel, nu mai putem vorbi de virtute, ci doar de filtrul prin care priveşte această calitate extrem de importantă personalitatea ta. Pe scurt, nu mai avem de-a face cu o calitate sufletească, ci cu o problemă de ego, care nu mai are nimic de-a face cu onestitatea în sine. În astfel de cazuri, onestitatea nu reprezintă decât o mască ce ascunde un aspect al personalităţii care trebuie vindecat. Dacă vei înţelege acest lucru, călătoria sufletului tău şi procesul de vindecare a lui vor deveni mult mai uşoare pentru tine.
Ori de câte ori îţi dai seama că o calitate reală s-a transformat într-un zid de autoapărare şi într-un mecanism de protecţie, oferă acestui domeniu din viaţa ta o binecuvântare vindecătoare. Identifică-te cu iubirea necondiţionată sau cu iertarea universală necondiţionată şi oferă aceste vibraţii calităţii de care s-a ataşat egoul tău. De cele mai multe ori, acele segmente din viaţa ta care sunt asociate cu egoul tău reprezintă manifestări ale unor tipare care au nevoie de iubire şi de iertare. Dacă vei oferi această iubire şi această iertare egoului şi personalităţii tale, vei deveni conştient de anumiţi indivizi şi de anumite evenimente din viaţa ta care îţi declanşează în mod normal starea de durere sau de tristeţe. Dacă le vei oferi şi acestora iubirea şi iertarea ta universală necondiţionată, vei rămâne uimit de profunzimea vindecării care se va produce în fiinţa ta.
Toate evenimentele şi persoanele din viaţa ta care par negative, dificile sau dureroase reprezintă de fapt nişte daruri preţioase. Ele arată că eşti în sfârşit „pregătit” să primeşti vindecarea şi înţelepciunea de care ai nevoie. Dacă te-ai confrunta cu aceleaşi probleme, dar fără să fii pregătit pentru ele, te-ai simţi copleşit.
Această afirmaţie este cu atât mai adevărată în cazul în care ne opunem unei schimbări necesare. Rezistenţa opusă schimbării este de regulă asociată cu un anumit tipar mental, cu o atitudine sau o convingere interioară ce pot deriva dintr-o amintire a sufletului. Amintirile sufletului nu pot fi vindecate cu uşurinţă în mod direct, dar acest lucru este totuşi posibil. Simplul fapt că opui această rezistenţă în faţa schimbării arată că eşti pregătit pentru ea. Rezistenţa îţi arată care este tiparul mental, atitudinea sau convingerea pe care trebuie să le vindeci şi de care trebuie să te eliberezi.
Atunci când aceste amintiri sunt vindecate, călătoria sufletului tău intră pe o nouă frecvenţă de vibraţie, mai înaltă, lucru valabil nu doar în cazul tău, ci şi în cel al tuturor persoanelor asociate cu fosta amintire dureroasă a sufletului tău. Propriile lor călătorii sufleteşti sunt transformate la fel de profund ca a ta. Acest tip de serviciu este foarte înalt, întrucât influenţează nivelul tău de conştiinţă şi nivelul de conştiinţă al altor persoane într-o manieră foarte profundă.
Dacă vei deveni conştient de acest rol aparte al recunoştinţei în viaţa ta, te vei simţi încă şi mai recunoscător. Practic, exprimarea stării de recunoştinţă poate fi comparată cu un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte la vale. Odată pus în mişcare, el tinde să devină din ce în ce mai mare şi să îşi accelereze singur mişcarea. În mod similar, recunoştinţa iniţială tinde să crească şi să se manifeste printr-o recunoştinţă din ce în ce mai mare.
Secretul acestei stări extrem de profunde de recunoştinţă este relaxarea. Ori de câte ori constaţi că opui rezistenţă în faţa unui aspect al vieţii (oricare ar fi acesta), că manifeşti un anumit nivel de rigiditate în faţa unei situaţii sau a unei persoane, şi cu atât mai mult dacă un eveniment ţi se pare dureros şi trist, este foarte important să urmăreşti să devii relaxat. De cele mai multe ori, atunci când devin conştienţi de astfel de situaţii, majoritatea oamenilor se crispează şi mai tare, devenind tensionaţi, stresaţi, iritaţi, furioşi sau temători.
De aceea, ori de câte ori devii conştient de una din aceste reacţii, spune-ţi în sinea ta: „Ceea ce trebuie să fac acum este să mă relaxez”. Desigur, este posibil ca simpla repetare a acestei afirmaţii să nu funcţioneze. De aceea, te poţi adresa sufletului tău, rugându-l să se relaxeze şi să îţi ofere o binecuvântare.
Oricare ar fi metoda pe care te decizi să o aplici, important este ca de îndată ce devii conştient de o stare de spirit negativă, de respingere sau de opoziţie, să îţi aduci aminte instantaneu că ceea ce trebuie să faci este să te relaxezi. Aceasta este cheia care deschide poarta recunoştinţei, iar recunoştinţa este singura cheie care deschide poarta transformării.
Dacă vei practica recunoştinţa, vei constata că vei începe să manifeşti într-o mai mare măsură emoţiile pozitive, cum sunt blândeţea, flexibilitatea, umorul şi bucuria. Aceste emoţii reprezintă daruri minunate, care îţi pot schimba calitatea vieţii de zi cu zi, dar şi calitatea şi frecvenţa de vibraţie a călătoriei sufletului tău, şi chiar nivelul tău de conştiinţă. Nu trebuie să uiţi că schimbările vieţii de zi cu zi sunt direct asociate şi interconectate cu cele ale călătoriei sufletului tău. Practic, cele două aspecte se influenţează reciproc.
Lamentarea – piedica in calea recunostintei
Îţi propun să discutăm acum despre unul din principalii factori care blochează recunoştinţa, şi anume „lamentarea”. Aceasta se poate manifesta prin modalităţi foarte uşor de identificat, dar se poate insinua în viaţa ta şi prin modalităţi extrem de subtile, nu la fel de uşor de sesizat. Toţi adepţii care doresc cu toată seriozitatea să îşi transforme fiinţa pe toate nivelele, schimbându-şi astfel cursul călătoriei sufletului, îşi propun să renunţe mai întâi de toate la acest defect al lamentării. Aşa cum spuneam, domeniile de viaţă în care lamentarea se manifestă în mod evident pot fi identificate foarte uşor. Nu la fel de uşor de identificat sunt însă formele subtile ale lamentării.
Ori de câte ori faci o afirmaţie de genul: „Toată lumea ştie că…” sau „Oamenii ar trebui să discute mai des despre…” (sau alte afirmaţii similare), te plângi practic de ceva. Aceste modalităţi de a critica şi de a te plânge sunt considerate acceptabile din punct de vedere social, întrucât camuflează motivul pentru care simţi nevoia să te lamentezi. De pildă, afirmaţia: „Toată lumea ştie că…” poate fi uşor reformulată, scoţând la iveală lamentarea din spatele ei. Practic, este ca şi cum ai spune: „Ceea ce se întâmplă este greşit şi practic orice om cu un dram de bun simţ îşi poate da cu uşurinţă seama de acest lucru”. Pusă în această formă, afirmaţia de dinainte îşi dezvăluie adevărata esenţă, aceea de judecată critică sau de lamentare. De aceea, evită pe cât posibil astfel de afirmaţii.
Dacă te afli în această situaţie, sfatul meu este să priveşti cu atenţie adevăratul mecanism care se derulează şi să reflectezi la ceea ce am afirmat mai devreme: că aceste fraze nu sunt decât nişte forme subtile de lamentare.
O altă formă subtilă de lamentare este compararea cu o altă persoană. Foarte mulţi oameni fac astfel de comparaţii în fiecare zi. Desigur, majoritatea adulţilor nu vor recunoaşte niciodată acest lucru, căci societatea ne-a învăţat că nu aceasta este cea mai potrivită reacţie în faţa realizărilor unei alte persoane. Nu contează însă dacă faci astfel de comparaţii cu voce tare sau în gând. Ori de câte ori te compari cu altcineva, emiţi practic o judecată critică sau o lamentare.
Cine înţelege aceste mecanisme poate experimenta o vindecare pe nivele foarte profunde ale fiinţei şi poate căpăta astfel acces la o înţelepciune pe măsură. Ceea ce contează este ca în astfel de cazuri să evităm să ne simţim trişti, vinovaţi sau frustraţi, şi să înlocuim aceste emoţii cu recunoştinţa.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu