marți, 31 ianuarie 2012

Cele 10 legi-cheie ale unei fericiri frumoase!


Prima lege cheie: Mi-am ascultat inima si intuitia


Asa cum puncta si Steve Jobs, timpul pe care il avem este limitat si nu trebuie irosit. Astfel, nu este bine sa ne lasam intemnitati de dogme, influentati de parerile altor oameni, ci sa ne ascultam mereu vocea interioara, inima si intuitia.
Oricum ar fi viata noastra, nu trebuie sa acceptam alegerile false sau sa ii lasam pe ceilalti sa ne conduca. Vom incerca ce vom dori sa incercam. Vom merge unde dorim sa mergem. Ne vom urma intuitia. Doar asa putem fi spirite libere.

A doua lege cheie: Am spus ceea ce trebuia sa spun.


Fiecare dintre noi poseda un “gardian mental” format in urma comunicarii cu familia, prietenii, colegii de munca, sefii si societatea in general. El se afla in mintea noastra pentru a se asigura ca mentinem un echilibru comunicational cu semenii si pentru a ne “sopti” care sunt adevarurile acceptate si neacceptate.
Trebuie sa avem in vedere ca acest “gardian mental” nu poate sa ne controleze. Acest lucru nu inseamna ca putem sa spunem ce gandim in orice moment, insa avem nevoie de curajul de a spune ceea ce trebuie sa spunem atunci cand simtim aceasta.
Nu te cenzura singur. Spune adevarul. Adevarul tau.

A treia lege cheie: Am facut ceea ce trebuia sa fac.


In fiecare dimineata ne confruntam cu doua alegeri: putem sa ne petrecem ziua nestiind ce o sa se intample si pur si simplu reactionand la evenimente sau putem sa ne petrecem ziua luand propriile decizii, actionand si croindu-ne destinul.
Cel mai mare dar pe care il poseda oamenii de succes si care le lipseste celorlalti este abilitatea de a se disciplina singuri, de a face ceva pentru a ajunge din punctul in care se afla in punctul pe care si-l doresc. Desi la inceput ne este greu sa fim disciplinati, nu vom regreta ca nu am facut ceea ce trebuia sa facem.

A patra lege cheie: Am facut diferenta.


In viata, primim ceea ce oferim. Atunci cand avem un impact pozitiv asupra unei persoane, aducem acea energie pozitiva si in viata noastra. Incearca asadar sa faci ceva maret, ceva care sa faca o persoana fericita sau sa ii aline suferinta.
Daca facem un lucru bun pentru cineva putem sa schimbam lumea. Poate nu intreaga lume, insa cu siguranta lumea acelei persoane.

A cincea lege cheie: Stiu ce este dragostea adevarata.


Gasirea companionului de viata perfect nu inseamna sa incercam sa ne transformam in imaginea pe care o doreste acesta. Inseamna sa fim complet naturali si sa intalnim o persoana care sa aprecieze total acest lucru. Relatiile trebuie alese cu intelepciune. Este mai bine sa fim singuri decat intr-o companie neplacuta. Nu este nevoie nici sa ne grabim. Daca ceva este menit sa se intample, se va intampla, insa la timpul potrivit, cu persoana potrivita si din motivele potrivite.
Inima are propriile ei modalitati de a gasi dragostea. Totul se intampla cu un motiv. Nu exista coincidente. Dragostea este frumoasa si imprevizibila. Cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa devii o persoana remarcabila. Universul va sti cand esti pregatit pentru dragoste, iar la momentul potrivit, neasteptat, aceasta va aparea in viata ta.

A sasea lege cheie: Sunt fericita si recunoscatoare.


Avem nevoie de foarte putine pentru a gasi fericirea deoarece aceasta se afla in noi, in felul nostru de a gandi. “Lentilele” prin care alegem sa vedem lumea, viata si propria persoana determina starea noastra de spirit. Trebuie sa alegem sa descoperim fericirea.

A saptea lege cheie: Sunt mandra de mine.


Tu esti cel mai bun prieten al tau, insa si cel mai mare critic. Indiferent de opiniile celor din jur, este vital ca tu sa te simti bine cu tine.
Sa fii mandra de propria persoana inseamna sa ai respect de sine. Oamenii mandrii de ei au pasiuni, se simt multumiti de ceea ce au realizat in viata si sunt exemple pentru cei din jur. Totusi, sa fii mandru de propria persoana nu inseamna sa te lauzi, ci sa stii in adancul sufletului tau ce meriti cu adevarat, ca esti iubit si acceptat. Scoate-ti in evidenta calitatile pozitive si incearca sa iti corectezi calitatile negative. Numai astfel vei evolua frumos in viata.

A opta lege cheie: Am devenit cea mai buna versiune a mea.


Este o idee buna sa fii tu insati pentru ca daca incerci sa fii altcineva, cu siguranta nu vei ajunge departe. Puterea, succesul si multumirea vin atunci cand te simi bine in propria piele.
Judy Garland spunea ca trebuie intotdeauna sa fim cea mai buna versiune a propriei persoane decat o versiune de mana a doua a altcuiva.
Tine minte intotdeauna ca in viata esti in competitie cu o singura persoana – tu, incercand sa devii din ce in ce mai buna.

A noua lege cheie: I-am iertat pe cei care m-au ranit.


La un anumit moment in viata, cu totii am fost raniti de o persoana – ni s-a vorbit urat, ni s-a inselat increderea, ne-a fost franta inima. Iar in timp ce durerea este normala, cateodata ramane prea mult in sufletele noastre deoarece ne este greu sa uitam si sa iertam.
Acest lucru cauzeaza probleme. Nu numai ca ne face nefericiti, insa poate sa ne ruineze relatiile, sa ne distraga de la munca, familie sau alte lucruri importante din viata noastra ori sa ne impiedice sa ne bucuram de intamplari si oameni noi. Ramanem blocati intr-un cerc de mahnire si furie si ratam frumusetea din viata noastra. A ierta inseamna a ne elibera.

A zecea lege cheie: Nu am regrete.


Asculta-ti inima. Fii sincer cu propria persoana. Fa ceea ce este nevoie pentru a-ti urmari visul. Fii bun cu cei din jur. Ajuta atunci cand poti. Iubeste-i pe cei care merita sa fie iubiti si pretuieste legaturile cu cei dragi. Apreciaza toate lucrurile care ti se intampla. Zambeste. Invata din greselile pe care le faci in viata. Iarta. Si nu mai incerca sa schimbi ce nu poate fi schimbat.


sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Cum sa devii maestru in limbajul trupului


La suprafata, seductia este strans legata de comunicare.Una fara cealalta nu pot exista pentru ca daca vrei sa seduci, n-ai sa poti face asta fara comunicare.Oamenii cei mai seducatori sunt cei care comunica cel mai bine; transmit atat de bine emotiile incat, dupa un anumit nivel, femeile asociaza mesajul primit cu persoana care il transmite.
Cuvintele nu reprezinta decat 7% din comunicare.38% tine de intonatie, timbru vocal, tonul vocii etc iar 55% tine de cea nonverbala.
Cele mai profunde emotii nu pot fi descrise in cuvinte.Cei mai seducatori barbati sunt cei care au ceva in plus fata de ceilalti.Aici nu ma refer la frumusete, nici la inteligenta, cu atat mai putin la textele culese de la PUA celebrii.Nu este altceva decat limbajul trupului.
Exista nenumarate situatii cand stai de vorba cu o femeie, spui ceea ce trebuie la momentul respectiv, dar dintr-o data, ea pleaca invocand un motiv stupid, sau te respinge fara sa te astepti.Te intrebi – Oare unde am gresit?.De cele mai multe ori nu e vorba de ce ai spus: fiecare detaliu legat de limbajul trupului este important in intregul process de seductie.
Primul element care ar trebui luat in seama cand stai de vorba cu cineva este sa ii arati ca esti deschis si nu pui nici un fel de presiune.Sa dau un exemplu.Daca te duci sa intrii in vorba cu o femeie si stai fata in fata, corpul tau fiind paralel cu al ei, esti perceput ca fiind agresiv.In schimb daca deschizi unghiul format de trupul tau si al ei (rasucind-ul putin), aceasta situatie se va schimba spre binele tau.
Atitudinea noastra spre deschidere se poate exprima cu ajutorul partii superioare a corpului (de la mijloc in sus)
.Aici apare un concept foarte important, si anume: OGLINDIREA, care inseamna sa urmam miscarile celei pe care vrem s-o seducem, atat la nivel constient cat si la nivel inconstient.
De ce si la nivel inconstient? Foarte simplu: cand facem raport cu o femeie si suntem conectati unul cu celalalt, de multe ori imi dau seama din asta cand observ ca ea ma oglindeste perfect: daca eu stau intr-o anumita pozitie, sta si ea la fel ca mine, daca schimb pozitia o schimba si ea, eu imi misc o mana, isi misca si ea, scot telefonul si ma uit, se uita si ea dupa cateva secunde, inclin capul, fata face la fel etc.
Asta inseamna oglindire, dar la nivel subconstient, pentru ca ea nu face intentionat, doar este conectata cu mine.Il putem numi si raport.
Nu prea conteaza cine pe cine oglindeste.Daca tu faci asta ai sa observi ca mai tarziu te va oglindi ea pe tine fara sa-si dea seama, semn ca este atrasa de cel cu care vorbeste.
Intotdeauna incerc sa observ cat de atrasa este femeia prin gesturile pe care le face, dar mai ales daca ma oglindeste.Daca inca nu o face, stiu ca mai am putin de munca, si incep eu sa o oglindesc, urmand sa observ apoi schimbul de roluri.
O atitudine de seductie foarte puternica, si total inconstienta, este faptul ca atunci cand vb cu cineva, nu ne uitam drept in chipul ei, ci luam o pozitie usor decalata, ca sa comunicam cu ochiul stang.Este vorba despre un fenomen foarte subtil, dar usor de observat.
Exista 4 niveluri de comunicare si anume: 

1: Comunicare verbala
2: Comunicare nonverbala (constienta)
3: Efectele subliminale ale comunicarii verbale si nonverbale (semiconstiente)
4: Imagini subliminale (inconstiente)
Cele mai complexe sunt 3 si 4; la nivelul 3, imaginile vizuale pot fi observate cu ochiul liber, dar sunt la nivel subliminal, iar la nivelul 4, informatiile sunt imposibil de descifrat la nivel constient, fiind percepute doar de creier.
Cei care intradevar se pricep, folosesc total inconstient aceste 2 doua tipuri de imagini, ceea ce ii face sa devina irezistibili in fata femeilor.
Cand doua persoane intra in contact , intotdeauna are loc o transmitere a dispozitiei.Fara sa iti dai seama, imiti expresiile faciale si alte semnale nonverbale ale femeii de care esti foarte atras.Din pacate (sau din fericire), multe din aceste expresii faciale nu poti fi reproduse intentionat.Creierul le inregitreaza fara ca tu sa fii constient de ele.
Daca suntem relaxati, bine dispusi, veseli sau suparati, toate acestea se transmit asupra celuilalt, iar chipul celeilalte persoane va prelua expresia chipului nostru.De aceea, indiferent unde mergi si ce ganduri ai, nu trebuie decat sa adopti o atitudine pozitiva, si sa zambesti cat mai mult.
Atingerea subliminala
A seduce inseamna si “a atinge”.De ce spun asta? Pentru ca nu poti atinge decat persoana cu care te simti bine.Crede-ma ca nu e chiar atat de usor pe cat crezi.
Persoanele care se ating fizic o fac pentru ca sunt destul de apropiate.Atingerea intensifica apropierea, insa doar cu o conditie: persoana atinsa usor nu trebuie sa fie constienta ca a fost atinsa.Multi nu inteleg asta.Da, este un lucru bun ca o faci la nivelui ei constient, dar doar pana la un punct, pentru ca altfel nu pari decat un disperat, nereusind decat sa o respingi.
Atingerile despre care vreau sa vorbesc dureaza in jur de o secunda sau chiar mai putin.Dar acest interval este mai mult decat suficient pentru a fi perceput de creier.
Cand femeia este atinsa, fara sa-si dea seama (indiferent ca ii pui mana la spate, pe umar etc), de obicei trece cu vederea gestul fara sa-si aduca aminte de el.In creier are loc anumite procese iar acest gest se transforma in atractie, aceasta fiind asociata cu tine.
Barierele mentale
Ce sunt barierele mentale? Sunt obstacole care pot aparea in intregul proces de seductie.
Sa va dau un exemplu: Aveam un prieten pe nume George.Se ducea la sala, arata foarte bine.Stia sa se imbrace.
Dar imi tot povestea ca avea o mare problema, si nu reusea sa obtina mai mult de o intalnire cu ele.De fiecare data isi dadea interesul, facea totul ca la carte dar era foarte timid.Nici macar nu se saruta cu ele.In realitate, ceea ce facea el era sa transmita femeilor nesiguranta, sentimentul ca il pot controla, nefericire etc.
Normal ca aceste elemente se transformau intr-o bariera afectiva.
Trecuse mult timp pana cand a inteles ce insemnau toate astea.Binenteles ca a face o schimbare majora nu ia cateva zile.Aceasta se poate realiza chiar in ani.Dar daca esti constient ca felul tau de a fi se transforma intr-o bariera mentala, atunci trebuie sa te schimbi.Nu pentru femei, ci pentru tine.
Barierele create in creier se vad pe corp: in momentele cand o femeie se inchide, corpul reactioneaza si prin mancarimi usoare in mai multe locuri ale chipului si ale corpului.
Cum ne dam seama de ele? Cand observam ca femeia se scarpina in urmatoarele locuri ale corpului:
-in spate
-in partea din spate a piciorului
Femeia simte nevoia inconstienta sa se apere de dorintele barbatului sau doar de simpla prezenta a lui. Creierul trimite semnale catre inima, iar aceasta pompeaza mai mult sange in picioare, pentru a accelera mersul.
-la baza nasului
Daca o femeie se scarpina in aceasta zona sau isi ciupeste narile, inseamna ca simte o oarecare respingere fata de tine
-gat.
Elementele si gesturile care arata atractie
La nivelul chipului putem observa urmatoatele semnale pozitive daca fata este foarte interesata:
-stralucirea ochilor, care au tendinta sa se umezeasca, aratand mai luminosi.
-pupilele dilatate, arata dorinta.Se intampla ca pupilele noastre sa se dilate, prin simplul fapt ca femeia are la randul ei pupilele marite.Este un process natural de transmitare a sentimentelor.
-asimetria chipului, un ochi pare mai deschis celalalt mai putin, una din sprancene este arcuita etc.Aceasta asimetrie nu dureaza mult, chiar daca femeia ramane in continuare interesata.Dar daca ai observat-o nu trebuie decat sa te bucure pentru ca femeia transmite multa afectiune, deci reprezinta un important indiciu de interes.
-miscarea limbii pe buza de jos exprima dorinta sexuala.
-trecerea mainii prin par arata interesul ei fata de tine.Dar nu este intotdeauna perceput ca un indicator de interes pentru ca multe femei isi trec mana prin par doar pentru a-l aranja sau datorita narcisismului lor.
-palma sau palmele sunt deschise catre tine, este iar un gest care arata dorinta de apropiere.
-tragerea de o suvita de par in directia ta
-scarpinatul varfului nasului, a urechii, a barbiei sau a obrazului inseamna dorinta sexuala
-zona aflata la mijlocul gurii, desupra buzei de sus (care se mai numeste si Arcul lui Cupidon), reprezina partea cea mai sexuala
-deasupra gurii, in zona mustatii atunci cand femeia este excitata de dominarea si de puterea masculului.Cand este enervata se scarpina la stanga si dreapta gurii.
-umezirea buzei de jos inseamna dorinta sexuala pura
-scarpinatul sanului stang: dorinta puternica de apropiere afectiva
-micromangaierea sau mangaierea bratelor: dorinta pe care o simte ea, si ar vrea sa o simt si eu.
-mangaierea exteriorului bratelor atunci cand femeia vrea sa fie mangaiata de tine
-cand sta picior peste picior iar cel de deasupra este indreptat catre tine, inseamna ca este interesata.
Am incercat sa nu scriu prea multe pagini pentru a se putea invata mai usor.Scurt si la obiect.
Ceea ce trebuie sa stii pentru a observa daca ea este sau nu interesata de tine.Sau ce trebuie sa faci tu in legatura cu limbajul corpului pentru a creea atractie.
Succes!

joi, 26 ianuarie 2012

Leziuni sufletesti si somatice


   Intr-o prima definitie, am putea intelege trauma psihica sub forma unei leziuni sufletesti (de la cuvantul grecesc trauma – rana). Dupa cum diferite sisteme somatice ale omului pot fi suprasolicitate in ceea ce priveste capacitatea lor de rezistenta, la fel si sistemul nostru sufletesc poate fi suprasolicitat in capacitatile sale de aparare prin stresuri punctuale sau de durata si in final poate fi traumatizat, ranit.
Analogia intre leziunile sufletesti si cele somatice este exprimata in unele expresii uzuale, atunci cand spunem de pilda: “aceasta m-a ranit foarte rau” sau “atins”. Aici sunt comparate si asemanate in mod metaforic leziunile sufletesti si cele corporale. “Chestia asta m-a pus la pamant, m-a rupt in bucati” sau cineva se simte “ranit”. Metaforele pun in evidenta faptul ca noi interpretam leziunile suflestesti pornind de la trairile corporale, ca, asa cum a formulat Freud, Eul-corp este si nucleul Eului psihic, centrul trairilor sufletesti.
Mai exista si un alt tip de analogie intre leziunile corporale si cele sufletesti, cum ar fi: “Timpul vindeca toate ranile”. Aici ranile somatice si cele sufletesti sunt echivalate. Din desfasurarea imbolnavirilor si ranilor corporale stim ca procesele de vindecare au nevoie de timp. Dar si contrariul este adevarat: timpul singur nu vindeva toate ranile, nici pe cele corporale si nici pe cele sufletesti. Poate ca organismul si-a dezvoltat propriile strategii de autovindecare, care functioneaza la fel in domeniul corporal, cat si in cel sufletesc.
Exemplele arata ca analogia intre traumatologia somatica si cea psihica poate fi extrem de fructuoasa. Insa apare intrebarea, de ce traumatologia chirurgicala este o disciplina stiintifica, bazata pe o istorie milenara, in timp ce psihotraumatologia se constituie doar acum. O posibila explicatie se poate sprijini pe evidenta senzoriala a leziunilor corporale, spre deosebire de cele psihice: leziunile corporale pot fi vazute si tratate, insa cele sufletesti nu. Cele sufletesti sunt invizibile, desi nu sunt mai putin reale si active decat leziunile corporale.

   De aceea oamenilor li se pare mai usor sa aprecieze ca active fenomenele vizibile, in comparatie cu cele invizibile. Poate ca umanitatea, in dezvoltarea ei spirituala, nu este de prea multa vreme in stare sa cerceteze din punct de vedere stiintific si marimile invizibile. Piaget (1947) a aratat, in “teoria sa genetica a cunoasterii”, ca egoismul uman este cel care stanjeneste in primul rand capacitatea de a percepe ca atare propria dezvoltare psihica. In asa numitele stadii preoperationale si timpuriu operationale (pana la aproximativ 7 ani) copilul este orientat spre lumea obiectelor vizibile si manipulabile. Existenta lui se margineste la o fizica naiva. Fenomenele sufletesti nu pot fi percepute in aceasta lume. Vizibile sunt obiectele si activitatile, dar nu vederea insasi.
Si in viata cotidiana intalnim multi oameni care se afla intr-un stadiu “prepsihologic” al dezvoltarii lor psihice. Ei intretin adesea prejudecati aprige impotriva psihologiei. Dupa ei, aceasta nu ar fi o stiinta si nici nu ar putea deveni, de vreme ce obiectul ei de studiu nu este “perceptibil”, “nu poate fi apucat”. Aceasta argumentare este adesea sustinuta gestic prin miscarile mainilor care apuca in gol.
“Constiinta cotidiana” naiva este in cea mai mare parte orientata asupra obiectelor perceptiei exterioare si nu asupra propriei activitati de perceptie, judecata si gandire. Intelegerea realitatii leziunilor psihice presupune totusi o intelegere a realitatii activitatilor, proceselor si structurilor psihice.
O strategie de aparare in cazul traumatizarii psihice consta in ignorare si o intoarcere deosebit de intensa catre treburile exterioare ale vietii cotidiene. Sistemul psihic, sau personalitatea lezata psihic cauta sa musamalizeze leziunea si sa se ocupe de ocupatiile cotidiene (business as usual). Aceasta relatie cu leziunile si ranile psihice se poate intalni la multe personalitati traumatizante. Ea pare sa fie caracteristica si pentru soarta pe care o intampina in lumea vietii de fiecare zi problema leziunilor sufletesti.

miercuri, 18 ianuarie 2012

DE LA GÂNDURI LA TRANSCENDEREA GÂNDURILOR


Gândurile şi viaţa


        Omul obişnuieşte să se gândească la obiectele simţurilor şi devine ataşat de ele. El consideră, spre exemplu, că fructele sunt foarte bune pentru sănătatea corpului său. Astfel, apare dorinţa de a intra în posesia lor. Acţionând, el dobândeşte fructele şi se bucură mâncându‑le. Cum fructele i‑au plăcut foarte mult, el doreşte să cumpere din nou, ataşându‑se treptat de ele, astfel încât dacă într‑o zi el nu reuşeşte să‑şi procure raţia zilnică de fructe, ajunge să sufere.

        Ataşamentul izvorăşte din gândire; din ataşament se naşte dorinţa; din dorinţă derivă mânia care apare prin sentimentul de frustare ce însoţeşte neîmplinirea dorinţei dintr‑un motiv sau altul; mânia naşte iluzia, aceasta determină pierderea memoriei, de pe urma căreia are de suferit intelectul; în acest punct, omul este total ruinat. De aceea, dacă doriţi să atingeţi pacea veşnică, nu vă gândiţi la obiecte, ci numai la beatificul şi nemuritorul ATMAN.

        Dorinţele în sine sunt inofensive. Ele sunt însă galvanizate prin puterea gândului. Abia atunci îşi încep ele acţiunea de devastare: omul începe să tânjească după obiectul dorinţei sale, imaginându‑şi că va experimenta o mare plăcere obţinându‑l şi bucurându‑se de el. Această imaginaţie sporeşte şi mai puternic dorinţa, care ajunge de nesuportat. Orice preţ pare atunci prea mic numai pentru a o satisface. Acesta este mecanismul prin care dorinţele îl atacă pe sărmanul JIVA, căzut în amăgire.

      Gândurile şi caracterul


        Omul nu este creatura circumstanţelor, ci gândurile sale sunt arhitectul acestora. Un om de caracter ştie să clădească o viaţă armonioasă din circumstanţele date. El trudeşte din greu şi perseverează continuu, şi nu priveşte niciodată înapoi, ci îşi orientează privirea cu curaj, întotdeauna înainte. El nu se teme de obstacole; nu îşi face niciodată sânge rău şi nu se înfurie; nu se lasă dezamăgit sau descurajat şi este întotdeauna plin de vigoare, energie, putere şi vitalitate. Este mereu entuziast şi zelos.

        Cărămizile din care este clădit caracterul sunt gândurile. Caracterul nu este înnăscut, ci format. Dar, pentru a‑ţi putea clădi un anumit caracter este nevoie de voinţă şi hotărâre, susţinute de perseverenţa în acţiune.

        Clădiţi‑vă singuri caracterul şi modelaţi‑vă astfel viaţa. Caracterul înseamnă putere şi influenţă; el ne aduce prieteni şi sprijin. Este cea mai sigură şi mai uşoară cale spre bogăţie, onoare, succes şi fericire.

        Micile amabilităţi, micile acte binevoitoare, un zâmbet la momentul oportun, un pic de consideraţie şi de bunăvoinţă ‑ toate acestea, practicate în mod obişnuit în relaţiile voastre curente, dau personalităţii voastre un farmec mai mare decât v‑ar putea aduce vreodată marile discursuri de la înalte tribune şi conferinţe, oratorii, sau orice alt gen de exhibare a talentelor personale.

        Caracterul puternic este format de o gândire fermă şi nobilă. El este fructul unui anumit efort personal. Oamenii s‑au îndepărtat de la legea divină, considerând că bogăţia şi puterea (uneori asociate cu intelectul) guvernează această lume. Rezultatele se văd. Adevărata armonie nu poate fi atinsă decât atunci când caracterul moral dus până la perfecţiune ajunge să guverneze, aşa cum se întâmplă de altfel în Universul mare.

        Nimic din această lume ‑ nici averea, nici numele, faima sau victoria ‑ nu valorează nimic dacă ele nu sunt susţinute şi de caracter. În el rezidă adevărata valoare, iar el se construieşte prin gândire, cu ajutorul voinţei şi a efortului personal.

      Gândurile, cuvintele şi acţiunile


        Fiecare cuvânt pe care îl rostim conţine în el o anumită putere, generată de gândul care susţine acel gând. Dacă îi spui cuiva: "Prostule!", el va intra spontan într‑o stare de furie şi va reacţiona în consecinţă. Dacă, în schimb, îi vorbeşti în termeni reverenţioşi, el va fi foarte mulţumit. Învăţaţi să mânuiţi puterea cuvântului.

        Gândurile sunt şi sâmburii oricărei acţiuni. De fapt, adevăratele acţiuni, cele pe care le putem numi KARME, sunt actele minţii şi nu ale trupului. Gândul şi acţiunea sunt interdependente. Nu putem vorbi de minte în afara gândului, căci ansamblul gândurilor constituie chiar mintea. Cuvintele nu sunt altceva decît expresia exterioară a gândurilor, care sunt imperceptibile în plan fizic. Acţiunile sunt determinate de sentimentul dorinţei sau aversiunii (plăcere sau neplăcere). Aceste sentimente sunt cauzate de faptul că voi atribuiţi o natură plăcută sau dureroasă obiectelor exterioare. Gândul este finit. De aceea, el nu reuşeşte să exprime corect nici măcar procesele temporale (ele însele supuse limitării), nemaivorbind de Absolut, care este inexprimabil.

      Gândurile, pacea şi puterea


        Cu cât mai puţine sunt gândurile, cu atât mai mare este starea de pace lăuntrică. Amintiţi‑vă întotdeauna acest adevăr. Un om bogat, angajat în numeroase speculaţii într‑un mare oraş, are foarte multe gânduri şi o minte veşnic agitată, în ciuda nenumăratelor lui posesiuni, în timp ce un SADDHU ce trăieşte într‑o peşteră din Himalaya şi care practică controlul gândului, este foarte fericit, în ciuda sărăciei sale. Cu cât mai puţine sunt gândurile, cu atât mai mare este puterea mentală şi de concentrare. Să presupunem că prin mintea dumneavoastră trec într‑o oră circa 100 de gânduri. Dacă reuşiţi să reduceţi acest număr, prin practica constantă a meditaţiei şi a concentrării, la 90, putem spune că puterea dumneavoastră de concentrare a crescut cu 10% .

        Fiecare gând mai puţin adaugă putere şi pace minţii. La început nu vă veţi da seama cu uşurinţă de acest lucru, căci nu posedaţi încă un intelect suficient de subtil, dar există totuşi un barometru lăuntric ce înregistrează chiar şi această reducere (a unui simplu gând). Dacă aţi eliminat un prim gând, puterea mentală câştigată prin aceasta vă va ajuta să eliminaţi mai uşor un al doilea gând.

      De la purificarea gândurilor la experienţa transcedentală


        Gândurile sunt de două feluri: pure şi impure. Dorinţa de a face acţiuni bune, JAPA, meditaţia, studiul scripturilor sacre, etc., ‑ sunt gânduri pure. Dorinţa de a merge la cineme, de a‑i răni pe alţii, etc., ‑ sunt gânduri impure. Cele din urmă ar trebui distruse prin cultivarea gândurilor pure; în final, se va renunţa şi la acestea.

        Metoda RAJA‑yoghină de transcendere a gândurilor este metoda substituţiei (gândurilor rele cu gânduri bune), despre care am insistat pe larg într‑un capitol anterior.

        Tehnica vedantică ce conduce la acelaşi rezultat este aceea de a ignora (prin indiferenţă) gândurile inutile şi emoţiile corespunzătoare. Întrebaţi‑vă constant: "Cine sunt eu?" Simţiţi că : "Eu nu sunt mintea. Eu sunt ATMAN, Spiritul omniprezent, SUDDHA SAT‑CHIT‑ANANDA. Cum ar putea oare emoţiile să mă afecteze? Eu sunt NIRLIPTA, Cel Neataşat; sunt SAKSHI, martorul detaşat al acestor emoţii. Nimic nu mă poate afecta". În faţa unor asemenea sugestii, gândurile şi emoţiile vor dispărea de la sine. Aceasta este metoda JNANA‑yoghină de transcendere a gândurilor.