Cand privesti un aspect
al unei probleme ia in considerare si opusul sau si vei avea adevarul. (Paradoxul
realitatii)
Fiecare societate se defineste printr-o ‘cultura’ specifica : rutina de a face anumite lucruri, modul in care ne conducem viata, in care comunicam, mancam, ne crestem copiii, modul in care intelegem ‘manierele’ si moralitatea (ceea ce consideram a fi ‘bun’ sau ‘rau’) si multe altele. ‘Cultura’ este diferita de la o societate la alta – toate componentele ei se schimba de la o tara la alta si de la o epoca la alta. Este ceva pur subiectiv.
Intotdeauna in cadrul unei societati noi observam ‘varful aisbergului’ : comportamentele, practicile uzuale ale membrilor ei, care creaza un context exterior prin intermediul caruia societatea evolueaza. Dar adevaratul motor al evolutiei sale il reprezinta ‘partea ascunsa a aisbergului’ : credintele, valorile, atitudinile interioare care diferentiaza culturile si arata, de fapt ‘cine sunt’ membrii ei. Priviti aici :
Fiecare societate se defineste printr-o ‘cultura’ specifica : rutina de a face anumite lucruri, modul in care ne conducem viata, in care comunicam, mancam, ne crestem copiii, modul in care intelegem ‘manierele’ si moralitatea (ceea ce consideram a fi ‘bun’ sau ‘rau’) si multe altele. ‘Cultura’ este diferita de la o societate la alta – toate componentele ei se schimba de la o tara la alta si de la o epoca la alta. Este ceva pur subiectiv.
Intotdeauna in cadrul unei societati noi observam ‘varful aisbergului’ : comportamentele, practicile uzuale ale membrilor ei, care creaza un context exterior prin intermediul caruia societatea evolueaza. Dar adevaratul motor al evolutiei sale il reprezinta ‘partea ascunsa a aisbergului’ : credintele, valorile, atitudinile interioare care diferentiaza culturile si arata, de fapt ‘cine sunt’ membrii ei. Priviti aici :
Culturile sunt diferite pentru ca oamenii sunt diferiti. Iar oamenii sunt
diferiti pentru ca programarea lor
genetica (trasaturile cu care s-au nascut) este diferita, mediul (familial,
scolar, de munca) in care traiesc este diferit, experientele prin care
trec in aceasta viata sunt diferite. Si toate duc la un mod diferit de a vedea
viata, specific fiecarui om in parte. Aceasta este asa-numita ‘harta
mentala’ (sau ‘harta interioara a realitatii’) : viziunea specifica asupra vietii.
Suntem 6 miliarde de oameni traind in 6 miliarde de lumi : lumea mentala a
fiecaruia dintre noi. Chiar daca, fizic vorbind, traim pe acelasi pamant, in
acelasi univers.
Care ‘harta mentala’ este mai ‘buna’, mai ‘corecta’ ?
Oamenii se lupta inca de la inceputul veacurilor pentru a-si impune suprematia propriului mod de a vedea lucrurile din punct de vedere politic, economic, religios, cultural s.a. Toate conflictele sunt de fapt incercari de a-ti impune propria ‘dreptate’. Dar nici una din hartile interioare nu este adevarata in mod absolut, si nu va fi niciodata. Pentru ca intotdeauna va fi incompleta.
Mintea umana nu poate contine infinitul, totul. De aceea, orice adevar este si va fi intotdeauna partial. Dar desi acest lucru este real, nu mai putin real este si faptul ca unele harti sunt mai cuprinzatoare decat altele, contin mai multe elemente din ‘realitate’. Si acesta este de fapt si scopul nostru : sa ne largim propria harta, propriul mod de a vedea viata, introducand in ea noi idei, noi emotii, noi comportamente, atitudini, valori, credinte – largindu-ne astfel propria identitate, cine suntem noi. Fiind, devenind astfel cat mai mult – indeplinind astfel insusi scopul vietii !
Din pacate, de foarte multe ori oamenii isi folosesc propria harta mentala in scop contrar celui care a fost destinat de catre viata insasi. Dupa cum spuneam mai sus, oamenii incearca deseori impunerea propriei viziuni despre viata asupra altora. Sentimentul de ‘putere’ este foarte seducator (chiar daca, de fapt, adevarata putere este cea ‘impreuna cu altii’ – situatia win-win , nu cea ‘asupra altora’ – situatia win-lose. Bineinteles, aceasta duce la inevitabile conflicte.
Conflictele apar si ca urmare a faptului ca fiecare dintre noi dezvoltam un sistem propriu prin care ii ‘evaluam’ pe ceilalti dupa lucruri care de multe ori se dovedesc doar aparente. Varsta, ,fizicul’, ‘partea financiara’ sunt ‘preconceptii’ - aspecte care de cele mai multe ori ne inseala si ne fac sa nu cunoastem cu adevarat o persoana. De aceea, comunicarea are de suferit – si orice comunicare defectuoasa are ca efect conflictul.
Conflictele apar de obicei cand simti ca ceva ce pretuiesti este amenintat (fie ca e vorba de posesiuni materiale, valori, idei, interese, reputatie, statut, pozitie, stima de sine). Bineinteles, amenintarea poate fi reala sau imaginara, iar ideea de ‘ceea ce am de castigat’ si ‘ceea ce am de pierdut’ este o caracteristica a fiecarui conflict.
Exista mai multe modalitati de a actiona in cazul unui conflict. Depinzand de ‘trasaturile de personalitate’ interioare, fiecare persoana poate alege una din cele 5 cai de actiune.
1. Evitarea conflictului. Este specific persoanelor care nu tin foarte mult la propriul interes si propriile dorinte, si nici la interesul celeilalte parti. Avantajul sau principal este ‘supravietuirea’ (mai corect spus, evitarea starii de ‘a fi ranit’, fuga in caz de ‘amenintare’). Dezavantajul sau este ca in acest mod nu inveti nimic – problema, sentimentele unuia fata de celalalt raman ‘neabordate’. Este o caracteristica a epocii de piatra a omenirii.
2. Competitia – lupta. Este specifica persoanelor care tin mult la propriile dorinte, interese si vor sa si le apere aproape cu orice pret. Astfel, ele sunt dispuse la lupta - partea buna fiind rezolvarea intr-un fel sau altul a conflictului (ne-amanarea sa). Dezavantajul este impunerea de multe ori cu forta a propriei ‘harti mentale’ chiar daca este mai limitativa decat a celuilalt, lucru din care nimeni nu are ce invata, ba dimpotriva. E o caracteristica a Evului Mediu.
3. Cedare : nu iti cunosti sau urmezi propriul interes deoarece consideri ca al altora e mai important. Iti pretuiesti modul de viata atat de mult incat cedezi in fata ideilor lor. Facand asta, esti practic dispus sa inveti de la celalalt ; si de multe ori ‘roata se invarte’. Este o caracteristica a epocii sclavagismului.
4. Compromis : sacrifici o parte din interesul tau daca si celalalt e dispus sa faca acelasi lucru. Pentru cele mai bune rezultate, conflictul este ‘delegat’ catre o a 3-a parte neutra (bunici in familie, ONU in politica in zilele noastre, persoane ‘intelepte’). Dar cu cat e mai mica partea comuna, cu atat compromisul e mai instabil.
5. Consens (cooperare). Este cea mai inalta forma de situatie win-win pe termen lung. Ea este situatia cea mai de dorit, indeosebi atunci cand interesele ambilor parteneri sunt valoroase. Din aceste doua interese apare un al treilea, care este cel mai bun si convenabil pentru ambele parti. Sa speram ca este solutia viitorului pe aceasta planeta.
Conflictele pot fi reduse atunci cand reusim sa clarificam si sa stabilim scopuri comune in conversatie, cand gasim valori comune, interese personale si alte caracteristici ce pot conecta diferitele ‘culturi’ si pot construi ‘poduri’ intre noi.
Care ‘harta mentala’ este mai ‘buna’, mai ‘corecta’ ?
Oamenii se lupta inca de la inceputul veacurilor pentru a-si impune suprematia propriului mod de a vedea lucrurile din punct de vedere politic, economic, religios, cultural s.a. Toate conflictele sunt de fapt incercari de a-ti impune propria ‘dreptate’. Dar nici una din hartile interioare nu este adevarata in mod absolut, si nu va fi niciodata. Pentru ca intotdeauna va fi incompleta.
Mintea umana nu poate contine infinitul, totul. De aceea, orice adevar este si va fi intotdeauna partial. Dar desi acest lucru este real, nu mai putin real este si faptul ca unele harti sunt mai cuprinzatoare decat altele, contin mai multe elemente din ‘realitate’. Si acesta este de fapt si scopul nostru : sa ne largim propria harta, propriul mod de a vedea viata, introducand in ea noi idei, noi emotii, noi comportamente, atitudini, valori, credinte – largindu-ne astfel propria identitate, cine suntem noi. Fiind, devenind astfel cat mai mult – indeplinind astfel insusi scopul vietii !
Din pacate, de foarte multe ori oamenii isi folosesc propria harta mentala in scop contrar celui care a fost destinat de catre viata insasi. Dupa cum spuneam mai sus, oamenii incearca deseori impunerea propriei viziuni despre viata asupra altora. Sentimentul de ‘putere’ este foarte seducator (chiar daca, de fapt, adevarata putere este cea ‘impreuna cu altii’ – situatia win-win , nu cea ‘asupra altora’ – situatia win-lose. Bineinteles, aceasta duce la inevitabile conflicte.
Conflictele apar si ca urmare a faptului ca fiecare dintre noi dezvoltam un sistem propriu prin care ii ‘evaluam’ pe ceilalti dupa lucruri care de multe ori se dovedesc doar aparente. Varsta, ,fizicul’, ‘partea financiara’ sunt ‘preconceptii’ - aspecte care de cele mai multe ori ne inseala si ne fac sa nu cunoastem cu adevarat o persoana. De aceea, comunicarea are de suferit – si orice comunicare defectuoasa are ca efect conflictul.
Conflictele apar de obicei cand simti ca ceva ce pretuiesti este amenintat (fie ca e vorba de posesiuni materiale, valori, idei, interese, reputatie, statut, pozitie, stima de sine). Bineinteles, amenintarea poate fi reala sau imaginara, iar ideea de ‘ceea ce am de castigat’ si ‘ceea ce am de pierdut’ este o caracteristica a fiecarui conflict.
Exista mai multe modalitati de a actiona in cazul unui conflict. Depinzand de ‘trasaturile de personalitate’ interioare, fiecare persoana poate alege una din cele 5 cai de actiune.
1. Evitarea conflictului. Este specific persoanelor care nu tin foarte mult la propriul interes si propriile dorinte, si nici la interesul celeilalte parti. Avantajul sau principal este ‘supravietuirea’ (mai corect spus, evitarea starii de ‘a fi ranit’, fuga in caz de ‘amenintare’). Dezavantajul sau este ca in acest mod nu inveti nimic – problema, sentimentele unuia fata de celalalt raman ‘neabordate’. Este o caracteristica a epocii de piatra a omenirii.
2. Competitia – lupta. Este specifica persoanelor care tin mult la propriile dorinte, interese si vor sa si le apere aproape cu orice pret. Astfel, ele sunt dispuse la lupta - partea buna fiind rezolvarea intr-un fel sau altul a conflictului (ne-amanarea sa). Dezavantajul este impunerea de multe ori cu forta a propriei ‘harti mentale’ chiar daca este mai limitativa decat a celuilalt, lucru din care nimeni nu are ce invata, ba dimpotriva. E o caracteristica a Evului Mediu.
3. Cedare : nu iti cunosti sau urmezi propriul interes deoarece consideri ca al altora e mai important. Iti pretuiesti modul de viata atat de mult incat cedezi in fata ideilor lor. Facand asta, esti practic dispus sa inveti de la celalalt ; si de multe ori ‘roata se invarte’. Este o caracteristica a epocii sclavagismului.
4. Compromis : sacrifici o parte din interesul tau daca si celalalt e dispus sa faca acelasi lucru. Pentru cele mai bune rezultate, conflictul este ‘delegat’ catre o a 3-a parte neutra (bunici in familie, ONU in politica in zilele noastre, persoane ‘intelepte’). Dar cu cat e mai mica partea comuna, cu atat compromisul e mai instabil.
5. Consens (cooperare). Este cea mai inalta forma de situatie win-win pe termen lung. Ea este situatia cea mai de dorit, indeosebi atunci cand interesele ambilor parteneri sunt valoroase. Din aceste doua interese apare un al treilea, care este cel mai bun si convenabil pentru ambele parti. Sa speram ca este solutia viitorului pe aceasta planeta.
Conflictele pot fi reduse atunci cand reusim sa clarificam si sa stabilim scopuri comune in conversatie, cand gasim valori comune, interese personale si alte caracteristici ce pot conecta diferitele ‘culturi’ si pot construi ‘poduri’ intre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu